Gheorghe Dinica era mult prea puternic pentru a fi doborit cu una, cu doua. Probabil ca ne-am intrebat in decursul lungilor zile petrecute la terapie intensiva, conectat la aparate, ce se intimpla cu Gheorghe Dinica in spatele inconstientei. Ma indoiesc ca nu era constient si ca nu lupta pentru ca e evident ca s-a batut ca un leu pentru viata, pina in ultima clipa. N-ai sti nici cum sa-i incurajezi pe cei care i-au fost apropiati – sotia, Marin Moraru, care ii era ca un frate, prietenii s.a. – decit spunindu-le acele lucruri care suna atit de stupid acum, ca moartea nu e sfirsitul. Poate asta a inteles si Gheorghe Dinica atunci cind a incetat sa mai lupte, cu la fel de multa demnitate pe cit luptase.
Un model uman, dincolo de actorul desavirsit
Nu l-am cunoscut pe Gheorghe Dinica, dar banuiesc ca nu i-ar placea sa auda un cor de laudatori-bocitori intrecindu-se in epitete si superlative. Pentru marii artisti, acestea sint inutile si, la un moment dat, poate chiar suna ridicol. Munca lui se sustinea prin ea insasi. Din filmele in care l-am vazut si din numeroasele povesti pe care le-am auzit, Gheorghe Dinica era nu doar un actor desavirsit, dar si un model uman. Duritatea si umorul taios nu erau decit arme de aparare. Era extrem de muncitor. Era rezistent. Avea o vointa aproape supra-umana. Era foarte cald, foarte atent cu cei apropiati. Era modest, ceea ce semnifica in acelasi timp ca era orgolios cu munca lui, tocmai pentru ca i se daruia cu totul.
Ieri am facut ceea ce nu stiu daca se cade. Am ris urmarind un fragment din Cuibul de viespi, cel mai bun film romanesc de comedie din toate timpurile, in care Gheorghe Dinica il interpreteaza pe Georges Duduleanu. Acesta e unul dintre filmele care le sint romanilor cele mai dragi. E trist si enervant sa spui, privind pe ecran: „Uite, nici X nu mai traieste. Si Y s-a prapadit“… Cind esti artist, cind esti cel putin un om integru care a facut ceva cu viata lui, e imposibil sa nu-ti supravietuiasca nimic. Cel putin amintirile pe care le-ai dat celorlalti. Gheorghe Dinica ne-a lasat saci intregi de amintiri.
Uitati-va cita lume a simtit nevoia sa posteze un simplu „Dumnezeu sa-l odihneasca!“ pe site-urile ziarelor, ca si cum ar fi aprins, anonim, o luminare la biserica. Gheorghe Dinica a fost un actor extrem de iubit nu doar pentru imensul sau talent, ci si pentru ca respectul sau pentru munca era imediat simtit de spectatori. N-a trisat. Integritatea si naturaletea au ajuns nealterate la spectatorii care l-au indragit pentru rolurile din Nepotul lui Rameau, Take, Ianke si Cadir, Prin cenusa imperiului, Felix si Otilia, De ce trag clopotele, Mitica?, Cu miinile curate, Patul conjugal, Dupa-amiaza unui tortionar, Filantropica, Inima de tigan sau Aniela. Sincer, nu stiu ce sa mai scriu. Moartea lui Gheorghe Dinica e, ca si talentul si personalitatea lui, dezarmanta.