Prima conditie este foarte aproape de a fi indeplinita. Mai toate evenimentele de arta contemporana din Romania au la baza initiativa si efortul unei organizatii independente. Exista, si practica ultimilor ani a dovedit-o, organizatii capabile sa atraga fondurile necesare derularii proiectelor lor, de mai mare sau mai mica anvergura. Insa despre organizatii solide nu putem vorbi in lipsa unui cadru stabil si favorabil, care sa le permita existenta si continuitatea operationala. Daca in alte domenii organizatiile neguvernamentale s-au bucurat de sprijin pentru dezvoltarea lor institutionala, pentru asigurarea mecanismelor si resurselor interne de operare, in domeniul cultural de un astfel de sprijin au beneficiat doar foarte putine. Aproape nici un finantator sau sustinator al proiectelor culturale – si ma refer aici atit la programe de finantare, cit si la sponsorizari si alte forme de sprijin din partea donatorilor privati – nu acopera costuri legate de salariile personalului administrativ al organizatiei, de telefon, de utilitati etc. Nici macar in masura in care aceste cheltuieli sint strict necesare derularii proiectului sustinut. Pentru a organiza un festival, de exemplu, e nevoie de cel putin un om care sa coordoneze timp de minimum trei-patru luni activitatile, asa cum e nevoie de un buget de comunicatii care sa permita organizatorilor sa tina legatura cu invitatii, cu finantatorii, furnizorii etc. Insa acest efort este, cel mai adesea, desconsiderat sau vazut ca reprezentind o contributie fireasca a organizatiei. Problema este insa ca in acest fel organizatiile nu isi pot permite angajati permanenti si uneori nici sedii in care sa opereze. Or, in lipsa acestui cadru care sa confere siguranta si continuitate muncii organizatiei, existenta ONG-urilor culturale este inca fragila.
O noua etapa: redefinirea relatiei cu comunitatea
O parte a solutiei se afla, fara indoiala, in mecanismele publice de finantare a culturii, atit la nivel centralizat, cit si la nivelul bugetelor locale. Insa aceste mecanisme, aflate in faza lor de pionierat, necesita eforturi mari pentru a deveni functionale, accesibile, eficiente.
Fondurile europene nu sint si nu au fost o mare oportunitate pentru organizatiile culturale. Insa retragerea la care am fost martori in ultimii ani a donatorilor internationali, publici si privati, lasa sectorul neguvernamental romanesc in fata unei mari provocari. Aceea de a-si adapta intr-un timp foarte scurt instrumentele si limbajul pentru a mobiliza resursele necesare din interiorul comunitatii pe care o servesc: companii, oameni de afaceri, donatori individuali etc. Iar acest proces, desi dureros si anevoios – pentru ca implica sa investesti efort in dezvoltarea propriilor abilitati, in educarea partenerilor de dialog, dar si in conturarea unui cadru legal care sa incurajeze comportamentul filantropic – poarta, cu sau fara voie, operatorii culturali din Romania spre o noua etapa in dezvoltarea proprie: redefinirea relatiei cu comunitatea. Atentia acordata publicului si nevoilor sale creste. Si odata cu ea creste impactul social si economic al artei si al proceselor creative care, din ce in ce mai des, sint mentionate ca elemente generatoare de crestere economica. Iar aceasta noua – in sensul de recent apreciata – dimensiune a culturii aduce cu ea si o noua oportunitate de consolidare a sectorului, prin participarea organizatiilor culturale la procesele de dezvoltare locala si, implicit, accesul la fondurile structurale.
„Altart” a fost fondata in anul 2000, cu misiunea de a promova forme inovative bazate pe utilizarea noilor tehnologii. Proiectele fundatiei, interdisciplinare, includ media, film, fotografie, animatie si performance.