Capitolul I
Da, sint un instrument. Sint un ofiter al Celui Malefic. Iar acest instrument de incredere tocmai a comis un act de tradare: este inacceptabil sa ne dezvaluim identitatea.
Autorul unui manuscris nesemnat si nepublicat poate spera sa ramina anonim, insa nimic nu ii ofera siguranta ca va reusi sa o faca. Daca inca de la inceput am vorbit despre teama mea fata de demararea acestei lucrari, am facut-o pentru ca am fost constient de faptul ca mai devreme sau mai tirziu voi fi nevoit sa imi dezvalui identitatea. Acum insa, dupa ce am spus aceste lucruri, s-au schimbat datele problemei. Nu mai pot fi privit ca ofiter nazist. Daca in anul 1938 m-am putut preface ca sint unul dintre ajutoarele de incredere ale lui Heinrich Himmler (locuind in trupul unuia dintre adevaratii ofiteri SS), situatia aceea a fost temporara. Sintem intotdeauna pregatiti ca atunci cind ni se ordona sa intram in astfel de roluri, in asemenea locuinte umane, sa o facem.
Sint insa constient de faptul ca aceste afirmatii nu pot fi accesibile majoritatii cititorilor mei. Tinind cont de actuala autoritate de care se bucura lumea stiintifica, cei mai multi dintre oamenii educati sint gata sa conteste un concept privitor la o entitate precum Diavolul. Ei sint cu atit mai putin dispusi sa accepte drama cosmica a desfasurarii unui conflict intre Satana si Dumnezeu. Tendinta moderna este sa crezi ca o asemenea speculatie nu este altceva decit o absurditate medievala, inlaturata cu secole in urma de Iluminism. Existenta lui Dumnezeu ar putea fi considerata in continuare drept acceptabila de catre o mica parte a intelectualilor, insa nu si cea a unei entitati opuse Lui si egale sau aproape egale in puteri. Un Mister poate fi acceptat, insa doua – niciodata! Aceste notiuni ar constitui hrana pentru ignoranti.
Nu este de mirare, prin urmare, faptul ca lumea nu a reusit sa inteleaga personalitatea lui Adolf Hitler. El a fost detestat, da, insa nu si inteles – el este, in definitiv, cel mai misterios om al secolului. Cu toate acestea, as afirma ca eu pot sa inteleg cum functioneaza psihicul sau. A fost clientul meu. I-am urmarit viata din copilarie, in toate stadiile dezvoltarii sale pina a devenit bestia dezlantuita a secolului, acest politician aparent atit de modest, cu micuta sa mustata.
Capitolul II
Ca nou-nascut, Adolf Hitler a fost cu siguranta un produs tipic al Klarei Poelzl. Nu avea o sanatate prea buna. Intr-adevar, Klara se speria teribil de fiecare data cind o picatura de mucozitate se ivea la nasul lui sau cind un balon de saliva aparea pe buzele bebelusului.
Este probabil adevarat ca si ea ar fi fost gata sa moara daca el nu ar fi supravietuit. Atentia pe care a acordat-o primelor zile din viata lui Adolf ar fi fost vazuta drept isterie in cazul unei femei care ar fi avut mai putine motive de ingrijorare decit ea, insa adevarul este ca ea traia pe marginea abisului. Amintirile noptilor petrecute cu Alois erau acum invadate de mirosul patrunzator al camerei bolnavilor, Gustav, Ida si Otto fiind pierduti pe rind in aceleasi citeva luni ale aceluiasi an. Klara i s-a rugat cu piosenie lui Dumnezeu pentru ca cei trei copii ai sai sa fie salvati, insa rugaciunile au ramas fara raspuns. Aceasta mustrare din partea lui Dumnezeu, a crezut ea, nu a facut altceva decit sa confirme pacatul in care traia.
Dupa ce a fost conceput Adolf, ea si-a facut obiceiul sa-si spele gura cu sapun de rufe in fiecare zi. (Alois avea o preferinta noua – in special in ultimele luni ale sarcinii Klarei – sa lipeasca cu forta gura Klarei de Copoi si sa o tina acolo, cu o mina uriasa pe ceafa ei.)
Nu este de mirare deci ca dragostea ei se indrepta spre copil. Imediat ce Adolf a dat semne ca traieste cu adevarat – curind a invatat sa zimbeasca cu incintare la apropierea fetei mamei lui –, ea a inceput sa creada ca Dumnezeu ar putea fi bun cu ea de data aceasta, ca ar putea chiar sa fie pregatit sa o ierte. Ar putea El dori sa crute acest copil? S-a domolit minia Sa? I-a trimis El un inger? Aceasta este speranta pioasa. Apoi a avut un vis in care i se spunea sa nu mai aiba nici o legatura cu sotul ei. Aceasta este obligatia pioasa.
Alois a fost in scurt timp nevoit sa se confrunte cu posibilitatea ca o vointa de fier, atunci cind este intarita prin rugaciune, sa fie la fel de puternica intr-o sotie precum sint puternici bicepsii uriasi ai sotului. La inceput, lui Alois nu i-a venit sa creada ca refuzul ei de a-l lasa sa se apropie de ea era mai mult decit un moft, un nou tertip de seductie.
— Voi, femeile, va repeziti cind inainte, cind inapoi, ca o mita care isi urmareste coada, i-a spus el.
Apoi, hotarind ca o revolta ca aceasta trebuie innabusita fara mila, i-a apucat fesele cu o mina si un sin cu cealalta.
Ea l-a muscat de mina pina i-a dat singele, iar el a lovit-o cu pumnul, invinetindu-i un ochi. Gott im Himmel! S-a vazut a doua zi obligat sa o roage sa nu iasa din casa pina nu ii trece vinataia. Timp de o saptamina, cu mina bandajata, el a facut cumparaturile pe drumul spre casa de la munca, lipsind de la taverna in acele seri. Apoi, cind Klarei i-a disparut in cele din urma vinataia, el tot a fost nevoit sa renunte la ceea ce considera a fi drepturile lui irevocabile si a trebuit sa doarma inghesuit pe partea sa de pat.
Intrucit aceasta situatie a durat o perioada semnificativa de timp, in continuarea povestirii am sa o urmaresc pe Klara. Intensitatea emotiei este intotdeauna atragatoare pentru demoni si pentru diavoli, chiar si atunci cind fermierii viseaza la pamint negru pentru recoltele lor viitoare.
Nu mai trebuie subliniat faptul ca moartea lui Otto, Gustav si Ida s-a dovedit folositoare pentru noi, chiar daca moartea este in continuare un domeniu al lui Dumnezeu, nu al nostru. Pierderea lor a intensificat adoratia Klarei fata de Adolf, impingind-o dincolo de orice limita a dragostei materne. Cum el incepea sa plinga de fiecare data cind ea il saruta pe buze, Klara si-a dat seama ca de vina era mirosul de lesie al gurii ei. Insa din moment ce Alois fusese alungat pe partea sa de pat, folosirea dezinfectantului in fiecare dimineata nu mai era necesara. Astfel, ea il putea saruta din nou pe Adolf, care gingurea multumit.
Ne-am asteptat ca acest lucru sa fie util. Dragostea materna excesiva este aproape la fel de promitatoare pentru noi ca si lipsa acestei iubiri. Noi sintem pregatiti sa cautam excesul in orice forma a sa, buna sau rea, in dragoste sau in ura, prea mult sau prea putin din orice. Orice exagerare a sentimentelor sincere serveste scopurilor noastre.
Cu toate acestea, este necesara si asteptarea. Cind este vorba de transformarea unui copil in client, respectam o regula de baza – actionam lent. In vreme ce o concepere incestuoasa urmata de un val de dragoste materna vor oferi multe posibilitati, in special cind evenimentul a fost intarit de prezenta noastra in momentul conceperii si sintem, prin urmare, indreptatiti in sperantele noastre ca avem de-a face cu un potential exceptional, noi asteptam totusi, observam. Copilul poate sa nu supravietuiasca, pierdem multi in felul acesta. De prea multe ori, Dumnezeu stie alegerea noastra si, lipsit de inima – am sa afirm acest lucru despre El – da, Dumnezeu poate lua fara inima anumiti copii, indiferent de pretul platit chiar de El. Pretul platit de El? Trebuie facut un calcul straniu. Dumnezeu nu este insensibil fata de sperantele celor din jurul copilului. Moartea timpurie a unui copil exceptional poate demoraliza o familie. Chiar si atunci cind El stie, prin urmare, ca o anume persoana a fost in mare parte capturata de catre noi, El ezita. Uneori nu doreste sa isi asume durerea provocata familiei. In plus, ingerii Sai pot oricind sa incerce sa fure copilul inapoi de la noi.
Dumnezeu respecta deci dragostea materna chiar si atunci cind aceasta depaseste orice limita. Prin urmare, nu va fi deloc surprinzator faptul ca multi artisti, capcauni, ucigasi, multe genii si cite un salvator ocazional au trait pentru a ajunge la maturitate deoarece Dumnezeu a ales sa nu scape de ei. Primul element al recunoasterii comune in lupta dintre D.K. (dupa cum ii vom spune Lui de acum inainte) si conducatorul nostru – Maestrul – este intelegerea faptului ca nici o calitate umana stralucita nu poate invinge de una singura, fara ajutorul puterilor Sale sau al puterilor noastre. Chiar si cea mai nobila, cea mai generoasa si mai dispusa sa se sacrifice mama poate crea un monstru. Cu toate acestea, nu avem de-a face cu un joc in care ne putem baza pe rezultatul final. Acesta este motivul pentru care investitia in nou-nascut reprezinta un risc neechilibrat atit pentru Maestru, cit si pentru Dumnezeu.
Insa cred ca o explicatie privitoare la aceste conditii, limitari si puteri ale lumii in care traiesc trebuie prezentata, altfel acestea vor fi prea putin intelese.
Traducere de Ioana Vacarescu