Sper ca Alexandru Bogdan va fi chemat si la anul. Postura de Ricky Gervais e cea mai potrivita pentru mica noastra industrie, unde like-urile pe Facebook sunt echilibrate de barfele pe din dos. Sau de reactii pe fata. La precedentele editii, Cristian Mungiu si Cristi Puiu, iar acum Radu Muntean au refuzat ca filmele lor sa participe la Gala Gopo. Dar regulamentul spune ca lungmetrajele intra automat la preselectie, odata ce au rulat in sali. In consecinta, filmele lor au fost jurizate si chiar au castigat (de pilda, Aurora, votat cel mai bun film in 2012), fara ca autorul sa fi venit sa-si ia premiul. Anul acesta, Radu Muntean nu a vrut ca Un etaj mai jos sa intre la jurizare si a trimis chiar si un comunicat. Motivul sau (se pare ca si al celorlalti doi nemultumiti) se referea la mondenizarea unui eveniment oricum nepotrivit pentru o industrie asa mica. Dar trebuie pornit de undeva pentru ca aceste premii sa prinda in timp prestanta. Tudor Giurgiu, initiatorul galei prin Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc, a incercat inca de la inceput sa fie culant si sa impace pe toata lumea, pe toate generatiile. Suntem cum suntem, dar o data pe an, ca toate familiile de revelion, ne strangem la un loc si ne purtam frumos unii cu altii. Prestanta lui Alexandru Bogdan a fost cu atat mai gustata datorita efectului terapeutic venit din supracompensare. Medicamentul asta ar putea functiona si pe termen lung, pentru ca s-a dovedit ca industriei cinematografice (cu ghilimele sau fara) de la noi ii lipseste autoironia.
Si ce a facut, ma rog, Alexandru Bogdan – care a scris si textele prezentatorilor? Pai a facut misto de toata lumea, dar fara badaranie. I-a interpretat pe De Niro, Iures, Caramitru, Rebengiuc, Bleont, Beligan, Emilian Oprea, Smiley, Maia, intr-o dementiala parodie de casting la Aferim!. A scris si regizat o parodie la Morometii, care era deja virala pe internet inainte de gala, unde Victor Rebengiuc, Tudor Aaron Istodor, Mirela Oprisor, Raluca Aprodu si el insusi reinterpretau pasaje din filmul lui Stere Gulea, in ideea ca „ciuma albastra“ (internetul) a distrus modul de viata al familiei Moromete de azi. Daca parodia era haioasa („Paraschiva bolnava de like-uri ce esti!“), dar mult prea lunga, momentul muzical sustinut de Alexandru Bogdan pe scena Salii Mari a Teatrului National alaturi de Ana Bianca Popescu, Silviu Mircescu si Alex Stefanescu sper ca va lansa o traditie, asa cum filmuletele de la Oscaruri spun, cu bani mult mai multi, dar tot in registru comic, doua vorbe, trei prostii despre filmele nominalizate.
„Vino Spielberg in Romania,/ Sa vezi cinematografia. (…) N-ai nevoie de efecte pentru cadrele perfecte/ Vrei sa filmezi in Romania?/ Filmeaza-mi bucataria.“ Sau despre Acasa la tata: „Zamfirescu doar la-nceput apare/ Pentru ca altfel depasea bugetul de filmare“. Despre Aferim!: „Nu-i Jamie Foxx, dar e Cuzin./ Ia-l pe Dabija, nu pe Afrim!“. Regret, citatele sunt aproximative si putine, am ras atat de mult incat n-am putut nota prea mult. De fapt, daca gala s-ar difuza din nou la televizor, ca Oscarurile sau ca „Daca doriti sa revedeti (Selectiuni din programul de Revelion)“, jur ca m-as uita din nou.
Ca textele prezentatorilor au fost scrise tot de gazda am aflat de pe scena, de la Bogdan Dumitrache, dar cateva dude originale tot au scapat. Cand Ada Condeescu si Levente Molnár au urcat pe scena sa inmaneze un premiu, Levente Molnár vorbea si in romana, si in maghiara, iar Natasa Raab i-a strigat ceva in ungureste. Ada Condeescu a spus: „Multi unguri in seara asta…“, Levente Molnár concluzionand neinspirat: „Dar noi, belgienii, cu cine votam?“… Acestea au fost cam singurele gafe.
Probabil tot inspirat de Alexandru Bogdan, Ovidiu Niculescu i-a intonat un Laudatio la chitara lui Constantin Draganescu, distins cu Premiul Gopo pentru Intreaga Activitate („Tu generatii ai crescut din pensioara,/ Hai, vino sa te vada-o tara“). Pastrand tonalitatea si dupa ce a mai dat la o parte din emotie, Constantin Draganescu a promis ca, incepand de-a doua zi, se va plimba cu omuletul (trofeul) prin Piata Amzei. „La 80 de ani, ce sa mai faci?“
Florin Piersic, care are tot 80 de ani si care a primit Premiul Gopo pentru Intreaga Cariera, l-a taxat pe colegul Costica in stilul sau antologic. „Mai, Costica, esti formidabil, dar arati mai rau ca mine.“ Introducerea acestui moment a fost demna de premiile Oscar: intr-un montaj i-am vazut pe Leonardo DiCaprio luptandu-se cu ursul (in CGI) din The Revenant, dar si pe Florin Piersic luptandu-se cu un pui de urs in De-as fi Harap Alb, in vreme ce pe ecran scrisul curgea spre cer, ca in Razboiul stelelor: „Acum 50 de ani, un actor roman s-a luptat cu ursul inaintea Hollywood-ului s.a.m.d….“
„Am avut noroc ca ursul lui Gopo era ursoaica si m-a placut din prima clipa“, a spus Florin Piersic, iar discursul a continuat minute bune („n-am de gand sa vorbesc mult“), cu amintiri despre cum a fost cu Ion Popescu Gopo la Cannes si cum in aeroportul de la Bruxelles Gopo a furat banii de pipi din farfurioara de la toaleta ca sa-si cumpere Cola, returnandu-i la intoarcere, cu adresari directe catre cei din sala: „Ala-i Radescu? Ti-ai lasat barba!“. „Tatiana (n.red.: Tatiana Iekel), unde esti? Da’ ce gatita esti! Nici nu-mi vine sa cred ca ai luat unul ca mine de barbat“, continuand cu alte amintiri („Caragiu imi spunea: Stii de ce facem noi filme? Ca sa ne vada astia din bloc.“) pana cand Oana Pellea a venit din culise sa-i spuna ca „nu mai au timp“. Cum la Gopo nu incepe sa cante muzica atunci cand depasesti timpul alocat multumirilor, cateva premii nici nu s-au mai vazut la televizor.
Si niste chestii serioase
A fost un spectacol neasteptat de bun si de haios, iar energia gazdei i-a inspirat si pe cei care au urcat pe scena. Teodor Corban, premiat pentru rolul din Aferim!, cred ca isi pregatise totusi discursul pentru ca, dupa ce a pomenit de caii Azimir si Jamiro, a adaugat: „Cred ca am fost putin mai sus ca actor in Un etaj mai jos“. Acelasi lucru i l-a spus mult mai direct lui Marius Constantinescu de la TVR, pe covorul rosu: „Regulamentele sunt depasite pentru ca Un etaj mai jos era la fel de bun ca Aferim!. E foarte greu ca actor, in Romania, sa faci doua filme pe an“. Actorul se referea la o prevedere a regulamentului Premiilor Gopo care spune ca o persoana (actor, director de imagine etc.) nu poate fi nominalizata de doua ori la aceeasi categorie. Precizarea asta e preluata din regulamentele altor premii nationale straine (in tari unde se si fac de 10 ori mai multe filme), dar in Romania ea nu face decat sa ii dezavantajeze pe cei talentati si harnici. Asa se face ca Teodor Corban nu a putut fi nominalizat decat pentru un singur film la premiul pentru rol principal masculin. Toma Cuzin nu putea fi nominalizat la rol secundar decat ori pentru Aferim!, ori pentru Bucuresti NonStop (fiind nominalizat, dupa votul juriului, pentru cel din urma). Marius Panduru, care in afara de imaginea de la Aferim! a semnat si imaginea lui De ce eu?, si care merita sa fie retinut pentru amandoua, nu a putut fi nominalizat decat o singura data. Anul trecut, Christian Niculescu facuse cele mai bune scenografii ale anului, la QED si Closer to the Moon, dar acelasi regulament aberant nu a facut sa-i fie recunoscuta decat o singura prestatie.
Ce n-a mai sunat bine? Robotelul de aur, un foarte bun documentar de lungmetraj realizat de Radu Mocanu si Mihai Dragolea, ar fi meritat cu prisosinta sa fie nominalizat la categoria documentar, nu doar la Tanara Speranta. (Eu il vedeam castigator la Documentar.) Acest film despre Steluta Duta, multicampioana europeana de box feminin, e un Million Dollar Baby romanesc de zece ori mai bun decat filmul lui Clint Eastwood: povestea e reala, eroina a crescut la casa de copii si a fost luata din strada de cel care urma sa-i devina antrenor. Iar acesta o iubeste la fel ca pe copilul lui si, cat de boxeur e, incepe sa planga atunci cand vorbeste despre ea la emisiunea Iulianei Marciuc. Altfel, nici la documentar lungmetraj, nici la documentar scurtmetraj n-au fost nominalizate filme memorabile. Aliyah Dada e foarte bine mestesugit, dar si din cauza temei (istoria evreilor romani) nu are acroseul de viata reala traita sub ochii tai, nu te impresioneaza la fel ca povestile dramatice spuse cu discretie de Robotelul de aur. Ce pacat de filmul asta, merita mult mai mult!
Deci Aferim! a castigat 12 premii din 12 nominalizari, inclusiv la roluri secundare (Alexandru Dabija si Mihaela Sirbu) care erau de foarte mica intindere. Asta nu inseamna ca cei 450 de profesionisti (daca au votat atatia) au adorat filmul lui Radu Jude, ci mai degraba ca nu au vazut filmele nominalizate. Altfel, si-ar fi dat seama ca Iulian Postelnicu era foarte bun in Un etaj mai jos (oricum, pentru rol secundar masculin din Aferim!, ar fi trebuit nominalizat Toma Cuzin – dar deh!, asta e regulamentul) sau ca Mihaela Sirbu aparea doua minute (ea a fost prima care s-a mirat si a si spus: „Cred ca premiul e mai mult al filmului“). Probabil ca lucrurile acestea se vor remedia pana la anul. Sau poate nu. Oricum, macar s-a descoperit ce-i lipsea galei.
Premiantii
Cel mai bun lungmetraj: Aferim! (Romania, Bulgaria, Cehia), producator Ada Solomon (HiFilm Productions)
Regizor: Radu Jude pentru Aferim!
Scenariu: Radu Jude si Florin Lazarescu pentru Aferim!
Actor rol principal: Teodor Corban pentru Aferim!
Actrita rol principal: Ioana Flora pentru Acasa la tata
Actor rol secundar: Alexandru Dabija pentru Aferim!
Actrita rol secundar: Mihaela Sirbu pentru Aferim!
Imagine: Marius Panduru pentru Aferim!
Montaj: Catalin Cristutiu pentru Aferim!
Sunet: Momchil Bozhkov, Dana Lucretia Bunescu, Cristinel Sirli pentru Aferim!
Muzica originala: Alexander Balanescu pentru Muntele magic
Decoruri: Augustina Stanciu pentru Aferim!
Costume: Dana Paparuz pentru Aferim!
Machiaj & coafura: Petya Simeonova, Bianca Boeroiu, Domnica Bodogan pentru Aferim!
Cel mai bun film de debut: Lumea e a mea, de Nicolae Constantin Tanase, produs de Libra Film
Cel mai bun documentar: Aliyah Dada, de Oana Giurgiu, produs de Libra Film
Cel mai bun scurtmetraj documentar: Chat with Alice, de Sandra Isabela Tent
Cel mai bun scurtmetraj fictiune: Ramona, de Andrei Cretulescu
Premiul Tanara Speranta: Ana Maria Guran pentru rolul din Lumea e a mea
Cel mai bun film european (din cele distribuite in Romania in 2015): Leviathan, de Andrei Zviaghintev, distribuit de Voodoo Films
Premiul Publicului (pentru filmul romanesc cu cele mai mari incasari la box-office in 2015): Aferim! (76.693 spectatori/980.144,27 RON incasari)
Premiul pentru intreaga cariera: Florin Piersic
Premiul pentru intreaga activitate: Constantin Draganescu
Premiul Special: Paul Fister
Premiul Romanian Society of Cinematographers: Marius Panduru pentru Aferim!
FOTO: Adi marineci, Ionut Rusu, Andrei Nemirschi