Foarte buna ideea – si potriveala – de a deschide festivalul cu Toni Erdmann, care curand dupa aceea a intrat si in sali. Premiera romaneasca a fost excelenta – instantaneele surprinse in timpul proiectiei arata spectatori cu gura cascata sau razand in hohote. Regizoarea Maren Ade si coproducatorul Ada Solomon i-au chemat pe urma pe scena, nominal, pe absolut toti membrii echipei prezenti in sala. • Ca proiectiile au fost sold out la American Honey, Paterson, The Handmaiden, Juste la fin du monde sau Gimme Danger nu-i de mirare. Nu e de mirare nici ca au fost sali pline ochi la 6,9 pe scara Richter de Nae Caranfil sau la Inimi cicatrizate de Radu Jude, care vor intra in curand in sali, dar sa fie full la Sieranevada de Cristi Puiu, care nu are sali tocmai pline la mall (Q&A-ul de dupa a fost fara Cristi Puiu) sau la Bacalaureat de Cristian Mungiu, care a trecut deja prin sali, nu ma asteptam. Nu cred ca diferenta de pret intre biletele de mall (circa 30 RON) si biletele din festival (intre 10 si 15 RON) e singura explicatie. • A fost, cred, primul an cand selectia de filme romanesti, gazduita de Muzeul Taranului, a fost cea mai consistenta, cu filme in avanpremiera, filme noi intrate recent in sali sau filme recuperate – e cazul lui Si va fi, de Valeri Jereghi, prezentat in sectiunea Un Certain Regard la Cannes in 1993. • Lista de filme noi romanesti a inclus Fixeur de Adrian Sitaru, Anisoara de Felicia Scutelnicu si Doar o rasuflare de Monicai Lazurean Gorgan, premiat acum trei luni cu Premiul pentru cel mai bun documentar la Sarajevo si premiat intre timp si la ASTRA Film Festival din Sibiu. • In acest an au fost mai multe proiectii ca anul trecut (peste 100), mai multe filme (peste 60), mai multe sali de proiectie in Bucuresti si, in premiera, cate trei zile de filme si in Cluj-Napoca, Timisoara si Iasi. • Voluntarii festivalului sunt foarte simpatici. Cei repartizati la Cinema Pro sunt studenti din anul II de la Comunicare sau Arte, care, pentru ca la scoala nu fac destula practica, fac voluntariat la mai multe festivaluri ca sa intre cumva intr-o lume in care mai tarziu vor sa lucreze. Cel mai tanar voluntar e Pavel, fiul publicitarului Florin Dumitrescu. Vine de la liceu (are 16 ani) direct la cinema; intr-o zi avusese test la mate. • La conferinta Managing Talents, care s-a tinut Sala Elvira Popescu de la Institutul Francez, a fost plin de actori: Vlad Ivanov, Ioana Flora, Cristina Flutur, Maria Popistasu, Adriana Moca, Tudor Chirila, Ana Maria Moldovan, Axel Moustache, Crina Semciuc, Flavia Hojda si altii. A fost o conferinta foarte instructiva despre pasii pe care ii poate face un actor care vrea sa lucreze in strainatate, tinuta de cateva personalitati in domeniu: americanca Ilene Feldman (care ii reprezinta pe Ryan Gosling, Colin Farrell, Terrence Malick sau Jude Law), directoarea de casting Avy Kaufman (care a colaborat cu Steven Spielberg, Wong Kar-wai, Lars von Trier, Ang Lee sau Ridley Scott), Richard Cook (agentul de la Londra al lui Cillian Murphy, dar si al lui Vlad Ivanov) si Georg Georgi (agentul german al mai multor actori europeni, inclusive Cosmina Stratan si Cristina Flutur). • Nu am avut cum ajunge la masterclass-ul lui Alain Guiraudie de la UNATC, dar nici la masterclass-ul lui Olivier Assayas n-am ajuns. • Cred ca a fost primul an cand masterclass-urile au fost moderate de straini – criticul de film Pascal Mérigeau de la „Nouvel Observateur“ a moderat discutia cu Guiraudie, iar polonezul Michal Oleszczyk (directorul artistic al Festivalului de la Gdynia) pe cea cu Assayas. Pacat ca studentii ba intrau, ba ieseau, spre disperarea lui Guiraudie, care am inteles ca le-a si batut obrazul. • Anul asta au fost cei mai multi invitati straini din toate cele sapte editii. {i-au mai prezentat filmele si s-au intalnit cu spectatorii Mania Akbari, care a jucat sub indrumarea regretatului Abbas Kiarostami (caruia festivalul i-a consacrat o retrospectiva), Mehmet Can Mertoglu (autorul coproductiei minoritar romanesti Album, distinsa cu France 4 Visionary Award in sectiunea Semaine de la Critique, Cannes 2016), finlandezul Juho Kuosmanen (care a castigat in acest an Premiul sectiunii Un Certain Regard de la Cannes cu filmul sau de debut The Happiest Day in the Life of Olli Mäki) si israelianul Eran Kolirin, care a adus Beyond the Mountains and Hills. • Surprinzator sa vezi cel putin 100 de oameni intr-o zi ploioasa & friguroasa de weekend la un film de patru ore, The Woman Who Left, al filipinezului Lav Diaz, prezentat in calitate de castigator al Leului de Aur la Venetia in Ziua de Aur care a cuprins filmele care au castigat in acest an Cannesul, Berlinul si Venetia. • Proiectia cu I, Daniel Blake de Ken Loach (Palme d’Or, Cannes 2016) din 15 octombrie a fost sold out, desi banuiesc ca se stia ca filmul a fost achizitionat de Independenta Film si va fi adus in sali. Toate incasarile au fost donate campaniei Auzul e un dar. Nu-l ignora, organizat de Televiziunea Romana si Radio Romania, in parteneriat cu Asociatia Audiologilor din Romania si Societatea Romana de Otorinolaringologie Pediatrica, campanie care isi propune sa echipeze maternitatile cu aparatura necesara depistarii la timp a problemelor auditive. • Mi-a ramas in cap baiatul simpatic cu sindrom Down care a iesit de la The Neon Demon, de Nicolas Winding Refn, spunandu-i cuiva la telefon ca e o porcarie. Si pe mine m-a scos din minti filmul, dar, spre suprinderea mea, doar patru persoane au iesit din sala plina. • Dupa The Neon Demon o tanara a venit repede la masa voluntarilor, a intrebat unde e baia si s-a dus sa vomite. (Cine a vazut filmul intelege de ce. Cine nu, mai are de asteptat pana intra filmul in sali; il aduce Independenta Film.) • Unele dintre filmele din festival au distribuitor in Romania. M-am superbucurat ca Elle, unul dintre preferatele mele, a fost achizitionat de InterCom Film. Macondo are vreo patru-cinci titluri luate, dar nici de cele de anul trecut (printre care Cemetery of Splendour al lui Apichatpong Weerasethakul si trilogia Arabian Nights de Miguel Gomes) n-am auzit sa fi intrat in sali. Asta explica de ce lumea a vrut sa vada filmele acum, nu cand or intra, daca or intra. • Imi trebuie o incheiere. Ce sa zic? Lumea s-a obisnuit prost. Daca „festivalul lui Mungiu“ (pentru ca el l-a initiat si il conduce) a crescut de la an la an, oamenii vor cere si mai mult la anul. intrebarea e pana unde poti urca, cat de departe te poti duce.