Acum doi ani am intalnit-o pe Cosmina Stratan in avion tot spre Berlin. Eu mergeam la festival ca jurnalist, ea la Shooting Stars (o vitrina a Berlinalei care promoveaza tineri actori europeni), unde fusese selectionata. }in minte ca citea de zor un scenariu. „Cred ca era pentru o auditie“, mi-a spus in acest an cand am revazut-o tot la Berlin, dupa premiera mondiala a lui Shelley, filmul danez de debut al lui Ali Abbasi, unde face primul rol strain dupa Premiul de interpretare feminina primit impreuna cu Cristina Flutur la Cannes pentru Dupa dealuri (2012, regia Cristian Mungiu). In Shelley, un horror despre maternitate, Cosmina Stratan este Elena, o tanara care si-a lasat copilul la Bucuresti pentru a munci ca menajera in casa unui cuplu dintr-o padure izolata. Asemanat de presa straina cu Rosemary’s Baby (1968, Roman Polanski), filmul arata o alta Cosmina Stratan decat cea din Dupa dealuri. Elena a renuntat la facultate ca sa munceasca pentru un apartament in Bucuresti, iar cand cuplul ii propune sa o plateasca mai bine ca mama-surogat, ea accepta. Atmosfera nelinistitoare devine tot mai incordata odata ce sarcina avanseaza si Elena se simte tot mai rau, Cosmina Stratan trecand cu usurinta de la inocenta la irational si horror. „Mi-a placut ca Elena e o fata foarte practica, ceea ce n-am mai jucat pana acum, iar eu tocmai ca nu sunt asa. Si aura asta de mister m-a atras foarte tare. Mi-am spus ca e timpul sa incerc altceva“, imi spunea Cosmina, la etajul patru din Berlinale Palast. La mesele vecine, cineastul bosniac Danis Tanovi? si actrita & regizoarea suedeza Pernilla August se intretineau si ei cu jurnalistii. Cosmina tocmai fusese la o tigara impreuna cu cealalta actrita din Shelley, daneza Ellen Dorrit Petersen. Era imbracata nepretentios, in jeansi si bluza alba. Era frumoasa si nemachiata si vorbea cumpanit, cum ii sta bine unei moldovence. Mi-a spus atunci ca Ali Abbasi a remarcat-o in Dupa dealuri. „Dar nu-mi dau seama exact ce a vazut la mine, ce l-a atras. Am avut o auditie si niste discutii, adica trebuia sa ne dam seama amandoi daca vrem sa colaboram. Mi-a placut de el, mi-a placut povestea si cu atat mai mult doream sa incerc, cu cat filmul era din alta zona decat ce mai facusem.“ Cosmina nu se cramponeaza in genuri cinematografice. O intereseaza mai mult propriile cautari. „In Shelley mi-a fost un pic teama, pentru ca un film horror mi se pare ca ingradeste actorul; posibilitatile lui de exprimare se reduc mult. Pe mine ma intereseaza ce imi ofera rolul, daca ma provoaca si e suficient de diferit fata de ce am mai facut. Nu pentru ca m-as plictisi repede, ci pentru ca vreau sa vad care imi e limita, pana unde ma pot extinde.“ In Shelley, Cosmina a avut scene dificile, dar ce era mai greu de jucat, o intreaga scena in care personajul isi provoaca un avort, nu a intrat toata in film, din motive de ritm.
Dincolo de ambalajul horror, filmul poate fi citit si ca o metafora a unei maternitati nenaturale. „E o metafora filmul, dar in timpul procesului ai nevoie de niste parghii practice si de niste raspunsuri foarte clare. Nu ai cum sa joci o metafora. La mine era clar ca aveam nevoie de logica pentru ca apoi sa pot broda pe niste lucruri pe care sa le tin sau nu sub control. Cred ca mi-ar fi fost mai greu sa joc o maternitate autentica. Pur si simplu am luat-o ca pe o sarcina dificila care devine la un moment dat ciudata, cu niste manifestari foarte dureroase si atata tot. N-am mers mai departe sa ma gandesc ca e vorba de fiul Satanei. Nici n-as fi putut juca asta fara sa nu devin un pic penibila.“
Mi-ar placea sa joc acum un personaj de 31 de ani
Dupa prezenta in Shooting Stars, Cosmina Stratan si-a luat un agent german, iar nu demult a adaugat unul din Marea Britanie (amandoi acoperind zone diferite). Rezultatele deja apar. Intre timp a mai jucat intr-un mediu-metraj francez si in doua lungmetraje germane: Les territoires du silence, de Christophe Perton (filmat in iulie 2015 la Paris), respectiv Die falsche Zeugin, de Alexander Dierbach (filmat in noiembrie 2015 la Köln) si Tatort: Klingelingeling, de Markus Imboden (filmat in noiembrie-decembrie 2015 la München), carora li se adauga productia germana Nord, nord, mort, de Christian Theede, si lungmetrajul olandez Cobain, de Nanouk Leopold (unde joaca o prostituata), acestea fiind turnate in intervalul dintre discutia noastra berlineza si luna august 2016. In filmul lui Christophe Perton o joaca pe Anna, o tanara mama care descopera ca fiul ei este bolnav de autism, la Alexander Dierbach este Alena, martora din intamplare a unei crime, care se hotaraste sa fuga de politie pentru a nu fi trimisa inapoi in Romania, iar in Tatort: Klingelingeling (continuarea unui popular film TV din anii ’70), e Anuscha, o adolescenta delincventa dintr-un grup condus de Florin Piersic Jr.
„Nu mi s-a parut o experienta foarte diferita de Romania. Oricum, incerc sa privesc fiecare scenariu ca pe o situatie si sa nu ma gandesc foarte mult ca e in engleza, franceza sau germana. Bine, astea vin pe urma. Mi s-a parut mai simplu sa joc in germana decat in franceza, pentru ca am facut germana la scoala. In schimb, a trebuit sa invat franceza in timp record. La auditie stiam doar replicile, dar nu e suficient. Ai nevoie de o libertate minima de improvizatie.“ Faptul ca pana acum rolurile au fost de emigranta nu e o problema. „Evident ca, venind din Europa de Est, exista un tipar de personaje pe care le pot primi, dar asta nu ma deranjeaza“, spune Cosmina, recunoscand ca nu se simte in competitie cu alte actrite romance care lucreaza in strainatate. Ce i-ar placea acum sa joace ar fi un personaj de varsta ei. „Chiar ma gandeam recent. Am tot jucat fete de 23-25 de ani si nu mi-e greu sa joc un personaj mai tanar (tin si un fel de jurnal, ca sa tin minte care erau dominantele fiecarei varste), dar mi-ar placea sa joc acum un personaj de 31 de ani.“
In Romania, Cosmina Stratan nu a avut prea multe proiecte de la Dupa dealuri incoace, in afara serialului HBO Ramai cu mine, a scurtmetrajului Prologue regizat de Stefan Constantinescu, o coproductie suedezo-romana (prin HiFilm Productions) si a scurtmetrajului Anathema, scris si regizat de Andreea Bortun, ale carui filmari au inceput la sfarsitul lui august 2016. Toamna asta, Cosmina a terminat filmarile la cel de-al treilea lungmetraj regizat de Florin Serban, unde joaca alaturi de Valeriu Andriuta (filmul nu are inca un titlu), iar acum cateva zile a terminat filmarile si la un scurtmetraj (tot fara titlu) regizat de Armine Vosganian.
„In Romania am tatonat un pic terenul pe teatru dar, din pacate sau din fericire, repetitiile s-au suprapus cu filmarile de la Paris si a trebuit sa imi asum riscul. Chiar voiam sa lucrez la proiectul asta din Franta. Stau in continuare in Bucuresti. Nu m-am mutat in alta tara pentru ca deocamdata n-am simtit nevoia, dar, daca m-as muta, cred ca la Berlin m-as duce. Mi se pare un oras mai primitor si mai cald decat Londra, unde ritmul e foarte alert.“ Cosmina Stratan a si refuzat oferte de a juca in filme straine. „Pur si simplu nu credeam in felul in care era scrisa povestea. Mi se pare ca, daca nu crezi din prima scenariul, e greu sa recuperezi ulterior.“
Cand am intrebat-o ce i-a adus actoria, dupa ce studiase jurnalismul si lucrase doi ani in presa, a raspuns simplu: „Lucrul cel mai important – chiar daca suna un pic absurd, pentru ca e o meserie nesigura, cu multe pauze in care e greu de rezistat (si nu neaparat financiar) – e ca mi-a adus liniste. Dupa ce mi-am dat seama ca jurnalismul nu e pentru mine si am renuntat, apucandu-ma de actorie (nu puteam juca la doua capete), m-am linistit complet. Stiu ca acesta e lucrul pe care trebuie sa-l fac. E locul pe care l-am recunoscut.“
FOTO: Barna Nemethi