Cit e concert, cit e teatru?
Asezati pe bancute rudimentare, intr-o sala de sport transformata in sala de teatru, Ada Milea si Bogdan Burlacianu il aduc la viata pe Kovaliov, cel cu fata neteda dintr-o lipsa acuta de nas, intr-o poveste actualizata, pe cit de amuzanta si absurda, pe-atit de induiosatoare. Dabija spune despre Nasul ca nu este nici concert, nici teatru, ci „o formula paradoxala, de 99% muzica si tot 99% teatru”. Toata povestea este cintata, dar si jucata. Dupa vizionare, iti dai seama ca procentele ar putea fi repartizate si altfel, in functie de „prestatie”: mare parte a procentelor de la muzica merg la Ada, iar cele pentru teatru, la Bobo.
Ada Milea isi insuseste rolul povestitorului, nu lasa chitara din mina si parca dirijeaza intregul show, in timp ce Bogdan Burlacianu il interpreteaza pe Kovaliov, cu un umor si un talent remarcabile. Impreuna, tes un spectacol fermecator in absurdul lui devenit credibil: ti se rupe inima de bietul om care s-a trezit fara nas, te enervezi cind se chinuie sa reclame pierderea la mica publicitate, mai ca-ti vine sa plingi – „Pic, pic!” – cind nasul gasit nu i se lipeste la loc, rizi cind ii tot cade pe jos – „Poc, poc!” – si te bucuri cind, in sfirsit, cu nasul recuperat, Kovaliov, „un om ce aspira la o functie inalta in stat”, poate sa iasa pe strada la cucerit femei.
De ce a disparut Balanescu?
Desi voit discreta, regia se simte in spectacolul excelent inchegat, ca si mina scenografului Andu Dumitrescu (cel care a lucrat si pentru Pescarusul). Imagini sint proiectate in fundal – santiere, strazi de-ale noastre, nasuri de tot felul, replici. Chiar si finalul nerostit al povestii e scris pe pinza alba, iar Ada si Bobo, asezati cu spatele la sala, devin ei insisi spectatori.
Regizorul Alexandru Dabija a declarat la Sibiu, unde s-a jucat premiera, ca este fericit fiindca a montat un spectacol de alt tip decit pina acum. „Pentru mine, acest pas e un fel de retragere definitiva din regia de teatru care e plina de fite. Regizorii au ajuns niste fitosi mai mari decit fotbalistii”, spune Dabija, care umplea cindva sali la Odeon.
Nasul nu s-a nascut usor. Initial, in distributie aparea, alaturi de Ada Milea, compozitorul si violonistul britanic de origine romana Alexander Balanescu, partener in Insula. Din ianuarie, s-a luat decizia inlocuirii acestuia, din motive de sanatate. „Noi am avut o colaborare buna, insa nu puteam depinde de un om despre care nu stiam daca va putea veni. Programul Sibiu 2007 nu poate fi conditionat de un om”, a explicat directorul Teatrului National „Radu Stanca”, Constantin Chiriac. Cum Balanescu era si coautor al muzicii, intreg spectacolul a trebuit regindit, muzica rescrisa, iar premiera a fost aminata.
Nasul s-a jucat in premiera pe 16 martie, iar reprezentatiile vor avea loc cu regularitate, in cadrul programului „Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007”, in sala de sport a Casei de Cultura a Sindicatelor, unde s-au amenajat gradene pentru 120 de locuri.
Alexandru Dabija:
„Spectacolul nu inseamna un concert Ada si Bobo. Inseamna punerea pe muzica a unei povesti de Gogol, Nasul, una dintre povestile care au pus bazele literaturii fantastice mondiale. In al doilea rind, este o mare incercare in ceea ce ma priveste – o incercare de retragere, intr-un fel definitiva, din ceea ce se cheama astazi regia de teatru si spectacolul de teatru, care sint pline de fite. Regizorii au ajuns niste fitosi mai mari ca fotbalistii, mai mari ca actorii, daca ar putea sa si joace el… Nu vreau sa duc o polemica, este o poveste care a inceput de ani si va dura inca multa vreme. Sintem obligati de comert, de concurenta, de ideea stupida de a fi cel mai bun, cel mai tare, practic nu existi daca nu iti insiri premii… Lucrurile s-au golit in mare parte de sens si a ramas o suprafata care nu ascunde nimic. Am inceput sa practic regia discreta. Daca nu o veti vedea, inseamna ca e absolut discreta”.