Pentru ca Dunarea se varsa in mare atit de aproape, apa e mai degraba dulce decit sarata. Si mai sint si nisipul, mai fin decit oriunde altundeva, si pasarile calatoare (nu stiu cum le spune, negre cu capul portocaliu) care se incoloneaza seara si pleaca in forma de V sau in linie dreapta. Azi am vazut si trei MIG-uri. Una peste alta (ca sa nu zic „une sur l’autre” si sa ma dau cosmopolita), a treia editie a Anonimului merge bine. Nu am vreun scandal despre care sa trebuiasca sa relatez, nu s-a stricat vreo proiectie, nu s-a batut nimeni. E lume destula, si in sali, si in camping, iar muzica de la circiuma din camping nu e atit de tare incit sa acopere filmul.
Dan Pita, care a venit si el impreuna cu Irina Movila, alaturi de „generatia asteptata”, nu a fost prezent la prima dintre cele doua dezbateri pe marginea filmului romanesc. Nici eu n-am fost, de altfel, era prea bine pe plaja. Fara scandal, dezbaterea de marti, 15 august, a iesit bine. Au vorbit Cristian Mungiu, Catalin Mitulescu, Andi Vasluianu – dintr-o tabara, Magda Mihailescu, Mihai Chirilov, Valerian Sava din alta, moderati de selectionerul editiei, Alex. Leo Serban.
Am vazut deocamdata tot ce s-a dat la animatie, sectiune competitiva noua, care a inlocuit competitia de documentar. Filme OK, nimic sa ma dea pe spate, dar mai sint doua transe. N-am mai revazut nici The Wind That Shakes the Barley al lui Ken Loach (Palme d’Or la Cannes anul acesta), care s-a dat in deschidere.
Mi-era dor de mare. Am preferat sa merg prin bezna vreun sfert de ora (marea e la 2 km) ca s-o salut. N-am revazut nici Offside al iranianului Jafar Panahi, pe care il vazusem (si-mi placuse la Berlin), in schimb am vizionat tot din competitia lungmetrajelor The Iceberg, coproductie franco-belgiana de Dominique Abel, Fiona Gordon si Bruno Romy. Mi-a placut in linii mari si in mai multe mici. Mi-a placut felul in care taie in mare, pe drum, calota dificila a unei relatii umane asemanatoare unui aisberg, in timp ce topeste pe burta gagului bucatele de gheata decupate parca uneori de Aki Kaurismaki. Filmul a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun lungmetraj la Molodist, anul trecut. De altfel, toate celelalte sase filme din selectie au participat sau/si cistigat premii la festivaluri importante. Ideea selectiei, zice Alex. Leo Serban, a fost de a favoriza varietatea, cu riscul de a aduce nume necunoscute poate pentru publicul romanesc.
Proiectia de deschidere a editiei din acest an a Festivalului a fost cea cu pelicula britanica premiata in 2006 cu „Palme d’Or” la Cannes – The Wind that Shakes the Barley, regia Ken Loach. Timp de sase zile, in competitie au intrat sapte filme in sectiunea lungmetraj, 48 de filme in sectiunea scurtmetraj fictiune si 24 de filme in sectiunea animatie. Toate peliculele au fost selectate de criticul Alex. Leo Serban. Trofeul Anonimul este in valoare de 10.000 de dolari. Organizatorii vor prezenta, la Bucuresti, in zilele de 6, 7 si 8 octombrie, o serie de pelicule din palmaresul actualei editii.