- Editia online a revistei specializate „ScreenDaily” a scris, chiar a doua zi dupa difuzarea filmului la Cannes, in 17 mai, ca pelicula are „o sansa peste medie sa fie recompensat de juriu”, iar o alta publicatie specializata, „Hollywood Reporter”, spune intr-o cronica a lungmetrajului ca, desi productia ar putea sa nu iasa „din circuitul de festivaluri si cinematografe de arta”, deci sa nu fie un succes de box-office, va aduna probabil cateva premii.
- „O poveste inselator de simpla care lasa insa o impresie zguduitoare, ‘4 luni, 3 saptamani si 2 zile’, reprezinta cu brio noua cinematografie romaneasca in competitia de la Cannes de anul acesta”, scrie „ScreenDaily” intr-o cronica semnata de Dan Fainaru.
- Interpretarile Anamariei Marinca si Laurei Vasiliu sint fara greseala, remarcabil controlate si lipsite de afectare, apreciaza „ScreenDaily”.
In cronica publicata de „Hollywood Reporter” si semnata de Ray Bennett, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” este descris ca „o poveste sfasietoare despre cat de departe pot merge doua femei tinere pentru a pune capat unei sarcini nedorite intr-o societate totalitara care este indiferenta fata de soarta lor, mai putin atunci cand trebuie sa le pedepseasca”. - Publicatia specializata „Variety” prezinta, in editia online, o cronica a filmului considerat o pelicula realizata cu puritate si onestitate, care are insa o singura nota falsa, scena in care arata un fetus.
- Perfect si minunat jucat, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” este o adevarata realizare, condus cu o puritate si o onestitate care captureaza nu doar povestea despre avorturi ilegale ci si negocierile nevazute necesare supravietuirii in ultimele zile ale blocului sovietic, scrie criticul de film Jay Weissberg in „Variety”.
- Este „o poveste despre disperarea la care sint fortate doua tinere de catre un regim pe cat de rigid, pe atat de gol de continut”, un film „sumbru, lugubru si fara muzica”, dar plin de observatie si suspans.
- „Variety” lauda si performanta directorului de imagine Oleg Mutu (care este si producator al peliculei) si care reuseste „efecte miraculoase”. „Spatiul sau, chiar si atunci cand este in aer liber, ramane claustrofobic – usile nu ofera niciodata o scapare”. Culorile sint toate in tonuri de gri, „capturand uratenia strivitoare a vietii din blocul comunist”.
- Agentia AFP a catalogat filmul drept abrupt, aspru si tulburator dar bine controlat de regizor de la un capat la altul.
- Extrem de creativ, Cristian Mungiu expune cu putere si cruzime cum un avort, interzis in Romania comunista din 1987, se poate transforma in cosmar, scrie AFP.
Publicatia americana „New York Times” scria, intr-o cronica a criticului A. O. Scott, ca filmul marcheaza o „descoperire”. „Neiertator si generos in acelasi timp, curgand in cadrele lungi si dense ce par a fi tipice noului cinema romanesc, filmul surprinde degradarea decentei umane in comunism”, publica ziarul. - Ziarul din Suedia „Svenska Dagbladet” titreaza: „Romania este natiunea cinematografica in plina ascensiune”.
- „Mungiu isi deapana povestea infioratoare scrasnind din dinti, folosindu-se de cadre austere, foarte bine compuse si de o suita de personaje absolut convingatoare”, a publicat in „Dagens Nyheter” criticul Helena Lindblad.
„Dincolo de povestea in aparenta simpla, filmul reuseste sa prezinte o dezbatere feminista care se intinde in timp si spatiu.” - Agentia Reuters a scris cu doua zile inainte de gala ca aprecierile de care se bucura pelicula din partea presei sint comparate cu cele primite de Pedro Almodovar in 2006, considerat favorit, dar care nu a fost premiat in gala finala.
„Unul dintre primele filme care au rulat (la festivalul de la Cannes – n.r.), „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a condus realmente de la inceput”, a scris Reuters.
Sursa: NewsIn
Interviu cu Alex Leo Serban, critic de film
RADIO ROMANIA ACTUALITATI (28 mai, ora 8:25) – Emisiunea: „Matinal”. Realizator: Adrian Soare – Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani, 2 zile”, marele premiu la Cannes, intr-o atmosfera exploziva. Emotii si bucurie. Criticul de film Alex Leo Serban, aflat la fata locului, ne-a acordat aseara un interviu exclusiv pentru RRA despre marea reusita romaneasca de pe Coasta de Azur. Un interviu realizat de Diana Sisu.
Alex Leo Serban: In momentul in care s-a dat si Marele Premiu al Juriului, va spun sincer ca am avut un moment de panica, pentru ca, evident, nu putea sa urmeze decat Palm d’Or, iar, in momentul anuntarii, a fost surpriza totala si un amestec de sentiment de irealitate si de mare bucurie. Este mai mult un film despre solidaritate umana, despre felul in care aceste constrangeri ale unui regim represiv nu reuseau pana la urma sa anuleze aceasta umanitate, dar si un film foarte, foarte subtil despre manipulare, despre ce inseamna sa fii prins intr-o capcana s.a.m.d.
Reporter: Putem numi noul val romanesc un nou trend al cinematografiei romanesti?
Alex Leo Serban: Este un nou trend. Tema cu noul val este ca te poti intreba care a fost valul vechi, pentru ca noi nu am avut asa ceva. Deci asa cum spunea si Cristian Mungiu intr-un articol aparut in „Le Film Francais”, el spunea un lucru pe care, ma rog, il spuneam si eu demult si anume, ca nu exista de fapt un nou val si spunea Mungiu „o generatie care este in ruptura cu trecutul”.
Reporter: Am putea folosi aceste premii succesive din ultimii ani pentru a construi imaginea Romaniei in afara si a schimba putin mentalitatea?
Alex Leo Serban: Categoric. Categoric. Si iarasi, este un lucru pe care il gandesc si l-am mai spus, filmul romanesc nu mai are nevoie de lobby in afara, are nevoie de lobby in tara, ceea ce este paradoxal, dar asa este Romania, tara tuturor paradoxurilor. Acesta este ca un fel de semnal, un ultim semnal, pentru ca ceva sa se schimbe in felul in care forurile care se ocupa de cinematograful romanesc sa schimbe ceva in strategie, in finantari s.a.m.d. Practic, aceste filme s-au facut aproape in regim de confidentialitate, de… aproape sint cineasti kamikake, care… sa ne amintim si exemplul lui Corneliu Porumboiu, care a facut film, filmul care a fost premiat cu Camera d’Or anul trecut, l-a facut din banii proprii. Deci asa ceva este, totusi, anormal!
Reporter: Ce credeti ca va urma pentru Cristian Mungiu?
Alex Leo Serban: Pai, eu stiu ca lucreaza deja la urmatorul film. Nu stiu cat mai are de turnat, dar era in pline filmari inainte de a pleca din tara, asa ca probabil ca urmatorul film va iesi destul de repede.
Reporter: Este Cannes-ul mai important decat Hollywood?
Alex Leo Serban: Sint doua lucruri absolut distincte. Cannes-ul este evenimentul cinematografic care consfinteste cinematograful diferit de cinematograful hollywoodian. Cinematograful hollywoodian are parte de Oscaruri, cele care premiaza industria cinematografica americana cu precadere – nu!? – stim ca Oscarurile pentru film strain sint in numar de cinci, in general, sau chiar patru. Or, ceea ce face excelenta Cannes-ului este tocmai aceasta putere, care este mai mult simbolica, nu economica, de a se opune unui tip de cinematografe, care, sigur, cu totii il iubim, este foarte, foarte entertaining, cum spun americanii, dar este ca si cum ai manca zilnic aceeasi supa. Deci trebuie sa existe diversitate, diversitate culturala, cum se spune s.a.m.d. Si pana la urma, conteaza emotia pe care ti-o produce o pelicula, indiferent unde a fost facuta ea si cu cati bani a fost facuta.
Sursa: RADOR