Prima a fost in jurul fotografiei retusate a Claudiei Cardinale de pe posterul official, care a incins internetul si a facut biroul de presa al festivalului sa sara cu un comunicat in care nu spunea nimic in afara de faptul ca festivalul isi sustine alegerile. Cea mai intensa controversa e insa legata de selectionarea in competitie a doua filme produse de Netflix, The Meyerowitz Stories de Noah Baumbach si Okja de Bong Joon-ho, care nu vor fi distribuite in Franta. Chiar cand scriam acest text, adica pe 10 mai 2017, festivalul a anuntat printr-un comunicat ca nu va descalifica cele doua filme, dar ca incepand din 2018 nu va mai lua in competitie filme care nu sunt distribuite in Franta. Festivalul sustine ca a incercat in van sa convinga Netflix sa accepte ca cele doua filme sa fie accesibile si publicului larg din Franta, nu doar abonatilor Netflix. „Festivalul saluta un nou operator dispus sa investeasca in cinema, dar isi reafirma intreaga sustinere pentru modul traditional de exploatare a filmelor din Franta si din lumea intreaga“, scrie in comunicat. Initial Netflix anuntase ca intentioneaza o distributie limitata in Franta a celor doua filme, day and date cu lansarea de pe Netflix, dar acest lucru ar fi contravenit legislatiei franceze, care cere o distanta de 36 de luni intre lansarea unui film in sali si distribuirea lui online. Scandalul a inceput cand Federatia Nationala a Cinematografelor Franceze (FNCF) s-a aratat dezamagita ca festivalul a selectionat doua filme produse de Netflix si ca n-a fost consultata inainte ca festivalul sa le fi selectionat in competitie. Mari distribuitori francezi, ca Vincent Maraval de la Wild Bunch, critica sistemul cronologic francez, pe care il considera invechit si ipocrit. Deci festivalul a fost prins la mijloc intre doua grupuri de interese. Decizia pe care a luat-o e diplomatica, dar poate ca se si simte ca legislatia se va schimba in curand. Oricum, aceasta decizie ii va potoli pe cei care salutau in 13 aprilie suflul nou al festivalului (filme produse de Netflix si Amazon, fara mari productii americane, mai multe regizoare, productii virtual reality samd).
Sa trecem la lucruri mai prozaice. Daca Selectia Oficiala a fost anuntata, ca in fiecare an, pe 13 aprilie, o saptamana mai tarziu a aparut pe AFP stirea ca, in onoarea celor 70 de ani de existenta a festivalului, Chopard va incrusta in premiera trofeul, celebra ramura de palmier constand in 118 grame de aur pur ornate cu 167 de diamante imitand praful de stele.
Pare un juriu interesant
Cine e cel mai indreptatit sa plece cu ramura in bagaj (oare iar Haneke?) ramane de vazut odata ce, din 18 mai incolo, filmele din Competitia Oficiala vor intra in concurs – filmul de deschidere, Ismael’s Ghosts, de Arnaud Desplechin, fiind proiectat in 17 mai in afara competitiei. Daca presedintele juriului mare, Pedro Almodóvar, a fost anuntat la sfarsitul lui ianuarie, componenta juriului a fost facuta publica abia pe 25 aprilie, odata ce s-au avut toate confirmarile. Deci palmaresul va fi decis de regizoarea germana Maren Ade, actrita americana Jessica Chastain, actrita chineza Fan Bingbing, cineasta si actrita franceza Agnès Jaoui, cineastul sud-coreean Park Chan-wook, actorul american Will Smith, cineastul italian Paolo Sorrentino, compozitorul francez Gabriel Yared si, cum am spus, Pedro Almodóvar. Pare un juriu interesant. Pentru cei care se mira de prezenta lui Will Smith, ea pare sa compenseze faptul ca in acest an, ca niciodata, nici un film produs de un mare studio american n-a fost inclus in Selectia Oficiala – in conditiile in care Cannesul era o vitrina importanta pentru entertainment-ul american. A fost o decizie politica? Isi strange Europa fustele in fata invaziei Hollywoodului? O sa ne convingem la fata locului – din fata calculatorului asta pare sa fie explicatia.
Pana una-alta, comitetul de selectie a facut cunoscute de curand si filmele intrate in ultimul moment in Selectia Oficiala. Asta se intampla in fiecare an, sunt filme despre care nu se stie daca vor fi gata la timp. Deci in Competitie a mai intrat The Square al suedezului Ruben Östlund, o satira despre lumea artistica din zilele noastre, cu Dominic West in rolul unui artist vizual american. Filmul e inspirat dintr-o instalatie cu acelasi titlu realizata de Östlund. Ca sa va reimprospatam memoria, Ruben Östlund a castigat in 2014 Premiul Juriului sectiunii Un Certain Regard cu Force majeure, care pe urma a fost si nominalizat la Globul de Aur pentru film strain. Componenta juriului sectiunii Un Certain Regard nu era cunoscuta la scrierea acestui text, tot ce se stia fiind faptul ca Uma Thurman il va prezida.
Tot in Selectia Oficiala, dar in afara competitiei, a mai intrat D’après une histoire vraie, de Roman Polanski, care adapteaza romanul lui Delphine de Vigan premiat cu Renaudot in 2015. Emmanuelle Seigner (sotia lui Polanski) si Eva Green sunt o scriitoare fragilizata de ultimul ei roman si o admiratoare fermecatoare & feroce, care intra intr-o relatie periculoasa.
Filmul argentinian La Cordillera, de Santiago Mitre, cu Elena Anaya si Ricardo Darin (pe muzica lui Alberto Iglesias), precum si Walking Past the Future al chinezului Li Ruijun completeaza sectiunea Un Certain Regard, a doua sectiune competitionala a Selectiei Oficiale. Barbet Schroeder revine la Cannes cu documentarul Le Vénérable W, care inchide Trilogia Raului inceputa cu General Idi Amin Dada: A Self Portrait (1974) si continuata cu Avocatul terorii/L’Avocat de la terreur (2007). De asta data, Schroeder vorbeste despre islamofobia din Birmania, tara budista (adica non-violenta) in proportie de 90%. Le Vénérable W va fi prezentat in subsectiunea Séances spéciales a Selectiei Oficiale. Tot aici va fi proiectat si documentarul Carré 35, in care actorul si regizorul Eric Caravaca revine asupra tragediei familiei sale, moartea surorii sale mai mari la varsta de numai 3 ani. Daca tot flituieste Hollywoodul si nu gazduieste nici macar o animatie americana in Selectia Oficiala, Cannesul ofera in schimb spatiu de expunere unei animatii frantuzesti pentru copii, Zombillénium de Arthur de Pins si Alexis Ducord, care adapteaza un cunoscut serial de benzi desenate. Zombillénium va fi prezentat intr-o subsectiune inedita, Séance enfants.
Festivalul a anuntat in ultima clipa si doua momente speciale dedicate celor 70 de lumanari de pe tort. Unul este proiectia omagiala a celui mai nou film al lui André Téchiné, Nos années folles, inspirat de povestea reala a unui dezertor care se deghizeaza in femeie cu ajutorul sotiei, in timpul Primului Razboi Mondial, si care, odata pericolul trecut, nu mai vrea sa revina la fosta sa identitate. Pierre Deladonchamps si Céline Sallette sunt in rolurile principale. Al doilea moment special va fi oferit de Tony Gatlif si consta in proiectia celui mai recent film al sau, Djam, urmata de un concert la Cinéma de la Plage. Djam a fost filmat in mare parte in Grecia si, dincolo de subiect (prietenia dintre o grecoaica si o frantuzoaica), pune in lumina rebetiko, un gen muzical foarte popular in anii ’60-’70.
FOTO: Facebook Festival de Cannes