Actualitate - A.S. - Nepasarea rugineste si macina precum lepra -
Participantii la discutie au fost: Lacramioara Stratulat, directorul Complexului Muzeal „Moldova“ Iasi, Lenuta Chirita, muzeograf la Palatul Culturii, Sorin Iftimi, muzeograf la Palatul Culturii, Virgil Babii, director al Directiei Judetene pentru Cultura si Patrimoniu, Bobi Apavaloaei, Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu, Radu Andrei, arhitect, prodecan al Facultatii de Arhitectura din cadrul Universitatii Tehnice „Gh. Asachi“ din Iasi, Ionel Oancea, fost arhitect-sef al orasului, Mihai Chirica, primarul municipiului Iasi, Bogdan Curelariu, reprezentant al HUBRICA, Felix Aftene, artist plastic si presedinte al Uniunii Artistilor Plastici, filiala Iasi, si Carmen Gradeanu, compania FaPt.
Primul Muzeu de Arheologie Industriala din Romania, proiect amanat la nesfarsit
„Ne-am dorit cu disperare sa gasim un spatiu unde sa ducem toate obiectele grele din Palatul Culturii. Motoare, utilaje, motoare de avion, chiar un avion intreg“, incepe povestea Lacramioara Stratulat, directorul Complexului Muzeal „Moldova“. Pentru ca e o poveste care deocamdata nu are un final, sau cel putin nu unul fericit. Muzeul Stiintei si Tehnicii nu mai exista la Iasi, dupa redeschiderea Palatului Culturii, dupa cum constata muzeograful Lenuta Chirita. „In mod sigur este nevoie de inca un spatiu pentru Muzeul Stiintei si Tehnicii. Patrimoniul nostru este destul de mare, avem masini, instalatii de dimensiuni mari, cu tematici diferite. Ceea ce avem noi expus acum este o mica parte, pentru ca Palatul Culturii s-a redeschis de curand si avem doar expozitii temporare pe care le prezentam publicului: una de instrumente de muzica mecanica si cealalta de obiecte de patrimoniu tehnic. O mica, mica parte a patrimoniului este expusa in momentul de fata. Asteptam sa deschidem in cadrul Palatului Culturii Muzeul Stiintei si Tehnicii, cu sectiile pe domenii diferite. O mare dorinta a noastra este aceea de a infiinta Muzeul de Arheologie Industriala si avem o cladire pe care am putea-o folosi“, mai spune Lenuta Chirita. „Am reusit sa luam de la AVAS, prin Ministerul Culturii, de la Ministerul Finantelor, depozitul Fabricii de Tutun (Fabrica de Tigarete – n.r.), o cladire frumoasa. La momentul acela, cu 7 ani in urma, pe acel amplasament mai erau sapte cladiri in picioare, acum mai sunt doar doua: cladirea noastra si o alta cladire luata de primarie. In rest, totul a ramas o ruina“, a explicat Lacramioara Stratulat. Ruine care fac victime, a atras atentia primarul Iasului, Mihai Chirica: „A murit un adolescent. Cine e vinovat?“.
Intentia conducerii Complexului Muzeal „Moldova“ era de a reabilita cladirea Fabricii de Tigarete, intrata in inventarul institutiei de cultura in anul 2010. Dar socoteala de acasa nu s-a potrivit nici cu legislatia. Ministrii Culturii si ai Economiei s-au schimbat rand pe rand, dar solutiile legale care sa faca posibile lucrarile au intarziat sa apara. „In acest moment este o cladire in conservare. In stare proasta, bineinteles, de colaps am putea spune. Printr-o hotarare de Guvern a fost preluata aceasta cladire de la Ministerul Finantelor, iar noi de atunci ne zbatem sa infiintam acest muzeu de arheologie industriala. Este singura cladire salvata din intreg situl Fabricii de Tigarete si dorim sa o salvam, sa o reabilitam si sa o redam publicului, prin infiintarea primului muzeu de arheologie industriala din tara“, a explicat muzeograful Lenuta Chirita. „Din motive birocratice si dintr-o greseala, noi nu putem sa accesam fonduri europene pentru aceasta cladire. Atunci cand Guvernul ne-a dat cladirea, a transferat Ministerului Culturii doar cladirea, nu si terenul de sub ea. Prin urmare, nu am putut sa o intabulam, deci nu putem face interventii asupra ei. Am facut zeci de memorii. Efectiv, va spun ca uneori nu mai am putere“, explica situatia Lacramioara Stratulat, managerul Complexului Muzeal „Moldova“.
Fabrica de Tigarete: la un pas de prabusire, zero solutii
Cei mai multi dintre specialistii in arheologie industriala caracterizeaza cladirea Fabricii de Tigarete ca fiind o cladire valoroasa, de arheologie industriala specifica, construita in anul 1907. Era un depozit de tutun brut. „Aceasta cladire are ceva specific: in interior sunt grinzi din lemn, prezinta o structura din lemn interesanta. Trebuie sa va spun cu tristete ca pana am reusit noi sa preluam aceasta cladire, pur si simplu a fost devalizata. Grinzile au fost desfacute. Au fost furate, asta este cuvantul“, a adaugat Lenuta Chirita.
La randul sau, Virgil Babii, director al Directiei Judetene pentru Cultura si Patrimoniu, a explicat ca „la Fabrica de Tigarete exista un proiect de restaurare avizat de Comisia zonala a monumentelor istorice. Pentru acest monument se cauta finantare, dar sunt problemele despre care ati auzit, legate de proprietatea terenului pe care se afla cladirea“. La randul sau, Radu Andrei, arhitect, prodecan al Facultatii de Arhitectura din cadrul Universitatii Tehnice „Gh. Asachi“ din Iasi, s-a intrebat: „in ce consta valoarea atunci cand discutam despre o cladire din patrimoniul industrial? Ce apreciem mai mult: fatada, decoratiunile sau deschiderile mari, lumina sau modul cum a fost gandita ea? Visul meu este sa ajungem sa ne ridicam din punct de vedere architectural si sa privim lucrurile dintr-o perspectiva mai larga“. „As vrea sa nu mergem cu discutia spre cladiri din zona industriala sau sa extindem interesul dincolo de cele cateva situri care chiar au valoare de patrimoniu. Propun sa incercam sa mai facem ce se poate in momentul de fata, sa gasim solutii punctuale“, a subliniat Mihai Chirica, primarul Iasului, care a precizat ca raspunderea este una colectiva: „au fost sabotate fara nici un fel de teama de autoritatile centrale“.
In opinia primarului, intrarea in circuitul cultural a imobilului care va deveni Muzeu de Arheologie Industriala „este un pas inainte si trebuie sa punem in practica ce am discutat aici pentru a stopa acest jaf national, ca pana la urma despre asta este vorba. Inainte de loialitate, moralitate, trebuie constientizati copiii, deoarece educatia lor este foarte importanta si trebuie sa ne raportam la nivel national, nu doar la orasul nostru“. In privinta actiunilor concrete, edilul a propus ca, pentru inceput, sa fie realizata o inventariere riguroasa a siturilor de patrimoniu industrial care mai pot fi salvate de specialisti si gasite solutii inclusiv cu mediul privat pentru ca acestea sa fie redate intr-un circuit cultural, dar si economic.
„Ne intereseaza mai degraba sa ne adaptam decat sa transformam spatiile industriale, fie ele conventionale sau neconventionale. Este un proiect european depus ca sa fie reabilitate anumite zone. Intrebarea este care sunt spatiile necesare pentru a desfasura anumite evenimente din punct de vedere cultural?“, s-a intrebat Felix Aftene, artist plastic. Carmen Gradeanu, de la compania FaPt, declara ca are in vedere realizarea unui proiect pe spatiul CET, patrimoniu aflat in proprietatea Primariei Municipiului Iasi. „Trebuie sa tinem cont de trei niveluri si sa ne raportam la risc, cam cat ar dura investitia si cum obtinem finantarea. Dupa finalizare putem sustine evenimente culturale, dar si activitati economice. Nu stiu daca ati vizitat sau ati studiat patrimoniul industrial din strainatate, dar in prima faza au fost valorificate de IT-isti, apoi, dupa ce s-au dezvoltat, au venit investitori“, a spus Carmen Gradeanu.
„Trebuie luate in calcul toate aspectele si trebuie sa recunoastem ca acolo (in cladirile industriale – n.r.) nu se intampla nimic. Trebuie sa reusim sa restauram si sa adunam toate detaliile, iar apoi sa concepem un produs de promovat. Referitor la activitatea noastra de la Hubrica, punem in practica ce am vazut ca se aplica in alte tari. In acelasi timp, dorim sa combinam istoria si cultura. Avem anumite locuri sau spatii unde se organizeaza diverse evenimente si cred ca orice spatiu, indiferent ca este industrial sau nu, poate fi valorificat si sa fie folosit la capacitatea sa maxima“, a intervenit Bogdan Curelariu, arhitect, reprezentant al Hubrica.
Despre nepasare a vorbit si Ionel Oancea, fost arhitect-sef al Iasului: „Consider ca am ajuns aici printr-o atitudine de nepasare fata de ce a insemnat patrimoniul arhitectural industrial, unul ce trebuie valorificat, in primul rand trebuie actionat la sistemul legislativ, pentru ca acolo sunt marile piedici. Apoi sa urmarim din punct de vedere economic si sa discutam lucrurile aparte. Un exemplu din strainatate de bune practici din nordul Marii Britanii: fabricile au intrat in faliment in 1970 pe o suprafata de 300 de hectare. Dupa 10 ani, tot acel patrimoniu industrial a intrat in posesia administratiei locale. Au muncit 10 ani sa mentina acea suprafata si au ales cel mai bun dezvoltator sa implementeze un proiect pe un contract facut pe 20 de ani. Trebuie sa avem o viziune si sa ne stabilim niste tinte, pentru ca astfel nu ajungem sa facem nimic“.
Seful Directiei Judetene pentru Cultura si Patrimoniu, Virgil Babii, s-a referit si la situatia particulata a Atelierelor de la Nicolina: „Acolo nu avem nici in momentul acesta acceptul proprietarilor pentru a clasa aceste monumente. Neavand acceptul, nici nu putem face proiecte de restaurare, de punere in valoare a acestor imobile“.
La randul sau, Felix Aftene a remarcat: „Nu am auzit sa se vorbeasca despre taxa de mediu, care are un regulament initial foarte serios, despre cum se integreaza in spatiu aceste cladiri in patrimoniu, raportandu-ne la orase precum Cluj sau Bucuresti. Am avut cazuri care au avut succes si altele care nu au avut. Vorbesc de centrul cultural artistic pe care l-am schimbat 10 ani mai tarziu pentru ca era neadecvat, ca urmare a faptului ca era la marginea orasului. Trebuie sa imbinam aceste dorinte de a ne integra in spatiu cu puterea economica si culturala pe care Iasul o are, evident, in Moldova si in tara. Intrebarea este care sunt spatiile necesare pentru a desfasura anumite evenimente din punct de vedere cultural?“.
Care este soarta cladirilor din patrimoniul architectural industrial daca nu se schimba nimic? Se poate ajunge la disparitia cladirilor de patrimoniu industrial. Fabrica de tutun si celelalte cladiri au fost devalizate. Primaria, Politia au dat amenzi, insa fara nici un rezultat. Devastarea cladirilor se produce zi de zi. Nepasarea rugineste si macina precum lepra un patrimoniu important din istoria Iasului, patrimoniul arhitectural industrial.
– „Vom face un registru al cladirilor importante din punct de vedere istoric pentru Iasi, ne referim si la cele de patrimoniu, apoi vom face un grup de lucru interdisciplinar pentru a gasi cele mai bune solutii.“ Mihai Chirica, primar al municipiului Iasi
– „Subiectul este unul foarte sensibil, deoarece valoarea depinde foarte mult de situatia de atunci, fata de prezent. Trebuie tinut cont de istoria conceptului romanesc si structura lui. In legatura cu reabilitarea unei cladiri, este nevoie de o munca titanica din partea unui architect. Poate ar trebui oferite si anumite facililitati fiscale pe acest segment.“ Radu Andrei, arhitect, prodecan al Facultatii de Arhitectura din cadrul Universitatii Tehnice „Gh. Asachi“ din Iasi
– „Inainte de toate, trebuie sa mentionez ca sunt fascinat de cultura si patrimoniu. Este foarte important sa vedem contextul in care au aparut aceste platforme industriale. Daca va uitati pe o carte de specialitate, aparitia acestora este in stransa legatura cu caile ferate. A fost o dorinta exprimata de autoritatile de la Bucuresti ca orasul sa fie inchegat cu cai ferate pentru a compensa pierderea statutului de capitala in favoarea Bucurestiului. Aceste platforme industriale au trecut, de-a lungul timpului, prin multiple transformari. Sa ne aducem aminte de marele cutremur din 1940, de bombardamentele din al Doilea Razboi Mondial, care au distrus industria si patrimoniul industrial al orasului. Dupa Revolutie, dupa privatizare, s-a mentinut pe ici, pe colo o parte din patrimoniul architectural.“ Bobi Apavaloaei, istoric, Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu.
– „Daca ar trebui sa folosesc un singur cuvant pentru a descrie starea patrimoniului architectural industrial din Iasi, as spune «trist». Foarte trist. Nu trebuiau daramate cladirile, multe dintre ele erau in parametri tehnici foarte buni. 90% din patrimoniul architectural industrial din Iasi nu mai exista sau i s-a schimbat destinatia, acolo e acum altceva sau, pur si simplu, sunt terenuri virane. In urma cu multi ani, am avut un ministru caruia ii placea sintagma de rechini imobiliari. Acesti rechini imobiliari si-au dat seama imediat ca cel mai important lucru il reprezinta terenul si utilitatile care exista in acele zone.“ Lacramoara Stratulat, directorul Complexului Muzeal Moldova“ Iasi.