Aici se desfasoara programul de arta comunitara Construieste-ti comunitatea, initiat de Ofensiva Generozitatii si finantat de Administratia Fondului Cultural National. Partenerii acestui proiect sint Centrul International pentru Arta Contemporana, DC Communication, Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii, Agentia de Monitorizare a Presei si Societatea de Concerte Bistrita. Ofensiva Generozitatii a fost initiata de Bogdan Georgescu, Vera Ion, Maria Draghici, David Schwartz, Miruna Dinu, Ioana Paun si Irina Gadiuta, carora li s-au alaturat, pe parcursul desfasurarii proiectelor, coregrafi, dramaturgi, actori, artisti vizuali, regizori si arhitecti.
Programul s-a concentrat pe elaborarea conceptului de comunitate, vazut din mai multe perspective, lucrindu-se in final cu urmatoarele comunitati: locatarii apartamentelor din blocurile acoperite de mash-uri, chiriasii din casele nationalizate, donatorii de singe, adolescentii din Complexul de servicii pentru copilul delincvent Titan, Bucuresti. Spectacolele care vor avea la baza aceste patru comunitati (vor fi jucate la sfirsitul lunii) sint urmate de un al cincilea, axat pe o experienta comunitara directa.
Construieste-ti comunitatea cuprinde un atelier de creatie destinat copiilor din Rahova-Uranus, un atelier de dramaturgie bazat pe povestile comunitatilor documentate, dezbateri publice, arhiva vizuala a comunitatii Rahova-Uranus, spectacole de teatru comunitar.
Cu ce se maninca teatrul comunitar? Cu docu-dramatizarea link-urilor interne si externe care fac ca un grup de oameni, interese, valori, interdependente, reprezentari etc. sa poata structura tipologia unei comunitati. Cu acele situatii-limita, reflectate echilibrat in asa fel incit sa nu existe un singur unghi de perceptie care sa influenteze manipulant si sa altereze receptarea. Obiectivitatea jurnalistica si distantarea programatica devin, din acest punct de vedere, un instrument de lucru extrem de important, care tine sub control tendinta si tentatia de a empatiza cu grupul-tinta, de a-i supralicita nevoile si asa existente.
Artistii devin actanti socio-culturali
Teatrul comunitar este un teatru de interventie care actioneaza si reactioneaza in functie de problemele comunitatii, implicate la rindul ei cit mai puternic in facerea spectacolului. Este un teatru teritorial, de urgenta implicativa, de alerta si responsabilizare civica, asa cum si-l dorea Augusto Boal, teoreticianul teatrului oprimatilor. Artistii devin actanti socio-culturali, care mediaza relatia dintre autoritati si cei care formeaza si formateaza comunitatea.
In Construieste-ti comunitatea nu e insa vorba doar de o suita de spectacole, ci de un lant de actiuni cu o cu totul alta miza. In primul rind, te fac sa intelegi ce inseamna si care sint etapele unui program comunitar ce isi propune sa lase urme in mentalitate, de unde incepe, prin ce trece si cu ce se finalizeaza. Cum acopera un areal de necesitati si interese impartasite, cum dezvolta capacitatea de asimilare a unui concept-cheie pentru arta comunitara – cel de apartenenta.
Sensul unei asemenea initiative este implementarea unei constiinte reactive de lunga durata, care sa se antreneze constant. Pe aceasta strategie de posibile solutionari in timp, de cunoastere exacta a polilor unei probleme ca sa o poti rezolva si pe relatia socio-culturala cauza-efect se fundamenteaza proiectul. Spectacolul e, de fapt, veriga ultima intr-un cimp al demersurilor simultane, determinate de complexul de realitati in criza. Esential e ca o comunitate sa stie prin ce e o comunitate. Cite bile albe si cite bile negre pune la bataie.
De ce simtim nevoia sa aducem continutul realitatii imediat localizate intr-un proiect artistic care inseamna mult mai mult decit ceea ce sintem obisnuiti sa vedem: spectacolul ca atare? Pentru ca aceasta realitate are un potential conflictual puternic care, odata integrat artistic, poate fi mult mai vizibil si poate schimba raportarea la resorturile problemelor, la, mai simplu spus, ce se poate face concret. Pe de o parte, cei direct vizati inteleg cit e de important sa-si constientizeze apartenenta la spiritul comunitatii, iar, pe de alta parte, autoritatile devin (sau ar trebui sa devina) mult mai responsabile de centralizarea unei comunitati de interese.
Arta contemporana – un proiect de asumata link-uire comunitara
Pasii intermediari la vedere sint la fel de importanti ca actul finalizat – spectacolul ca atare – deoarece fac posibile stimularea procesuala si determinarea de a participa a celor pentru care e gindit spectacolul.
Comunitatea nu e materialul folosit doar ca sa livreze un tip de informatie utila, ci e, dimpotriva, motivata sa-si puna in discutie necesitatile, drepturile, obligatiile, asteptarile pentru a le procesa mai clar si pentru a le facilita intelegerea. Practic, arta construieste, in interiorul comunitatii, o comunitate in stare sa stie pe ce se poate baza ca sa stie ce raspuns sa dea. Ca sa fie la curent cu felul in care isi poate detecta scopurile comune si cu ce instrumente poate influenta ce i se intimpla. Pe linga rolul creativ, artistii il activeaza pe cel de mobilizare a psiho-determinarii colective. Adica toti membrii comunitatii trebuie sa-si dea seama de sensul si forta pe care o au daca sint o comunitate activa.
Teatrul comunitar e un fel de common needs theatre, de theatre of concern, un teatru al preocuparii pentru ceva, care, la rindul lui, sa-i preocupe si sa-i priveasca frontal pe cei cu care intra in legatura. Daca cei care fac teatru uita ca au ceva profund problematic de impartasit, daca nu se gindesc nici o secunda ca acest ceva trebuie sa se adreseze unui public co-interesat si motivat sa aiba o reactie spontana, atunci modelul comunicarii vii, la fata locului, este alterat si inutil.
Arta contemporana devine din ce in ce mai mult un proiect de asumata link-uire comunitara in care spectatorul e un interceptor provocat sa dea drumul la minge exact in momentul in care o primeste, care refuza sa mai stea pe tusa privirii si constatarii, pentru ca, la sfirsit, sa se ridice si sa plece acasa exact asa cum a venit.
De la bun inceput, cu acest actionar mobil, actor social cu pondere la fel de mare ca orice performer din fata lui, se construieste spectacolul. Numai ca el nu e chemat la final sa asiste la ceva de care are putin sau deloc habar. E parte constitutiva a unei creatii care ii documenteaza lumea.
Arta comunitara construieste si da toate sansele de maxima operativitate unui nou pattern al rolurilor care, de obicei, e destul de rigid. Ea se face in mijlocul comunitatii, cu actantii ei, si nu doar pentru ei.