Esti barbat-cutie atunci cind vezi fara a fi vazut, atunci cind reusesti sa te detasezi de conditia umana si sa pasesti pe strada sfidind timpul. Nu te nasti barbat-cutie, ci devii in momentul in care cedezi tentatiei de a privi cutiile miscatoare din „orasul anonimilor“. Metamorfoza lui A intr-un barbat cutie, din prima parte a romanului, a durat cit facerea lumii: in primele zile s-a uitat la televizor cu o cutie trasa pe cap, in a sasea zi si-a adunat provizii si a luat masa in cutie, iar in ultima zi a saptaminii a iesit pe strada, in orasul in care totul este permis, abandonind cu buna stiinta dreptul sau de a fi. Personajul fara nume al lui Kobo Abe se transforma intr-un lucru fragil, asemenea serbeturilor zaharisite. Respingerea lumii presupune refugiul intr-o cutie. Barbatul-cutie nu are carte de identitate, nu are slujba si nici locuinta, nu are nume si nici virsta, nu se piaptana si nu respecta nici un program. Barbatul-cutie nu este cetatean si nici nu „se inhaiteaza cu cersetorii“, fata de care are un statut inferior in ochii oamenilor. Barbatul-cutie este invadat de greata, este scirbit de mizeria peisajului abia zarit prin viziera sa.
Boala barbatului-cutie se numeste „paralizie a simtului directiei“. Cutia este o cale de acces spre o lume ascunsa, o lume speciala, neaccesibila oamenilor din „orasul anonimilor“. Barbatului camuflat nu-i este rusine de cutia sa, nu dispera din cauza conditiei sale si nu se gindeste sa se sinucida. Pentru el timpul nu exista, caci drumul sau fara nici o directie este in afara timpului. Metamorfoza omului modern intr-un „barbat-cutie“ tine de un anumit mod de a privi, caci „a vedea“ nu este suficient pentru a dobindi statutul de fiinta umana, ci numai atunci cind te lasi vazut, devii cu adevarat om.
Barbatul-cutie ramine in lumea lucrurilor fragile, in lumea celor ce vad, dar nu sint vazuti. Un barbat-cutie nu are cum sa scape de conditia sa si sa redevina om, fiindca orice iesire il face sa semene cu „o insecta care se metamorfozeaza“. Barbatul-cutie este asemenea unui aparat de fotografiat ascuns intre lucruri, care surprinde relele intentii din peisaj, starea deplorabila din „orasul anonimilor“, oras care nu pare a fi decit o metafora a societatii contemporane, indiferenta si lipsita de identitate.