Programul unei zile din FITPTI este ca o nadă care tentează și atrage toate genurile de public în diverse spații, mai mult sau mai puțin convenționale. Teoretic, diminețile sunt ale copiilor, miezul zilei e al specialiștilor în teatru, iar serile sunt ale adolescenților și adulților.
Dar multe dintre propunerile pentru copii constituie o provocare și pentru adulți, așa cum s-a dovedit a fi anul acesta instalația sonoră Ciclofonii, parte din Les Espaces Cyclophones, a artistului François Cys (Belgia). Curiozitatea se manifestă liber, ca la un copil, și descoperi că, prin mișcări simple, poți pune în mișcare o orchestră uimitoare. Ești instrumentist și dirijor în același timp.
Propunerile artistice care îi vizează în special pe copii se strecoară în program și spre seară, care se încheie, însă, cu spectacolele pentru adolescenți și adulți. Unele spectacole au formule surprinzătoare de interacțiune cu spectatorii, cea ce îi emoționează, îi pune pe gânduri sau măcar îi contrariază pe aceștia. Așa se întâmplă de pildă cu montările pe texte contemporane, construite extrem de viu și de aproape de public. „Aproape“, figurativ, dar, nu o dată, și la propriu. Nu-i lucru ușor pentru un selecționer să reușească în a continua să provoace și să surprindă un public deja format, deja obișnuit cu tipuri diferite de spectacol. Prin public deja format mă refer cu bucurie și la cei mai tineri spectatori.
Astfel că anul acesta au avut parte de forme noi de spectacol, cu abordări inteligente, uneori chiar îndrăznețe, și copiii, și adulții. Asociația pentru Teatru și Carte PETEC a venit din București cu proiectul PE BUNE, un performance de dans, muzică live și improvizație, adresat „oamenilor peste 7 ani“, care vorbește despre minciună: „Ce se întâmplă când minți? Prin ce transformări trece mincinosul? Ce fel de nas are? Și ce fel de cocoașă? Ce înseamnă adevărat? Ce înseamnă fals? Ce înseamnă ce înseamnă?“. Practic, o conversație reală între artiști și public, fiecare reprezentație fiind diferită.
Tot un performance, de data aceasta adresat doar adulților, a fost NOK! NOK!, o adaptare liberă a cărții Anul gândirii magice de Joan Didion. Conceptul îi aparține actriței Nicoleta Lefter, care semnează dramaturgia și regia, iar cea care performează este actrița Flavia Giurgiu, la rândul ei interesată de zona performance-ului teatral.
De altfel, spectacolul nu are la bază doar cartea lui Didion, ci și istoriile personale ale Nicoletei Lefter și ale Flaviei Giurgiu, legate de „sfârșit“. Pentru că NOK! NOK! este despre frica de singurătate, frica de moarte, a celui de lângă tine sau a ta.
Iar această temă, a fricii de singurătate, se regăsește în aproape toate performance-urile create de Nicoleta Lefter. NOK! NOK! face parte din Programul de Arte Performative al MNAC (Muzeul Național de Artă Contemporană din București), lansat în luna mai 2017 și coordonat de regizoarea Ioana Păun.
Pentru cei care nu știu deja, Nicoleta Lefter, inconfundabila actriță a Teatrului Odeon, este absolventă a Facultății de Teatru, Secția Actorie, din cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. Vine de câțiva ani ca invitată la FITPTI, cu Teatrul Odeon sau cu producții independente, și cunoaște publicul festivalului. „M-am bucurat să revăd Iașul și mă bucur că doamna Oltița Cîntec mă ține minte din facultate și îmi urmărește traseul actoricesc și, mai nou, «regizoral». Mă bucur de fiecare dată când revin să joc în Iași. Pentru mine, Iașul rămâne un oraș de suflet“.