Ei ar fi trebuit, de fapt, sa fie percutant de ironici, iar nu sa spumege in fata unor chestiuni hilare.
Reactia din 2007 a fost si mai virulenta decit dupa succesul de piata al policier-ului Codul lui da Vinci scris de kitschosul Dan Brown. Dar toate aceste scamatorii si speculatii spumoase nu erau deloc noi: multe dintre ele reluau idei (sau frinturi si cioburi de idei) din vechile erezii. Si majoritatea erau niste reactii la spaimosul anuntat an 2000, asa cum fusese odinioara spaimos anul 1000, cu toate asteptarile sale apocaliptice.
Artistii plastici nu s-au lasat nici ei mai prejos: fel de fel de Madone si Iisusi scandalosi sint expusi cu tam-tam in varii locuri, cu scopul programatic de a sfida. Eu insami am vazut un tablou de acest gen, la Muzeul de Arta din Brooklyn, la New York, o Madona neagra confectionata din… balega de elefant (faptul nu m-a indignat, ci m-a amuzat indeajuns incit sa nu ramin in fata respectivei creatii mai mult de doua minute – un batrinel vizitator al muzeului nu a avut insa umorul meu si a suflat spray pe tabloul cu pricina, ca si cum acesta ar fi fost un infractor periculos, vinovat de lezmajestate!).
Gaselnita secolului XXI va fi, dupa cum destula lume banuieste deja, incercarea de clonare a lui „Iisus”. Desi giulgiul de la Torino a fost dovedit ca nefiind de pe vremea lui Hristos, citiva experimentatori si experti in clonare sint dornici sa extraga ADN din respectivul giulgiu si sa cloneze ceva ce ar putea sa fie un Iisus in eprubeta, macar simbolic vorbind. Probabil ca soborul (sau cohorta) de speculanti din jurul pragmaticului Cameron (pe buna dreptate poreclit Terminatorul in situatia de fata) nu se vor lasa nici ei mai prejos si vor extrage ADN din ramasitele aflate in cripta de linga Ierusalim, pentru a produce ceva, orice, macar o sosie de fals-Iisus, un mic Golem, o bucatica din pseudo-Maria Magdalena etc.
Nu ar fi de mirare daca Dan Brown va scrie o continuare cu tendinta a Codului lui da Vinci, pentru a ramine in voga si in ton cu epoca sa si cu scriitura de tip maculatura. In curind vom afla, poate, ca Fecioara Maria a fost deja clonata de japonezi si transportata pe Luna, pentru a fi ferita de contactul cu oamenii, ori ca de pe bucatile din crucea pe care a fost rastignit Iisus au fost conservate picaturile de singe care sa ingaduie nasterea din spuma marilor, precum Afrodita lui Sandro Botticelli, a unei clone consistente si cu impact la public.
Oameni sintem! Ba chiar este posibil sa asistam la o impartasanie planetara din singele „real” (sangre real a dat, dupa unii, termenul Graal) al lui Iisus Hristos, reinviat in ipostaza de clona dumnezeiasca. Apage Satanas! Iar daca acestei clone supreme i se vor alatura si clonele lui Leonardo da Vinci sau Einstein (ca sa dau doar doua exemple posibile), nu imi ramine sa spun decit – vai de mintile noastre pierdute!