„Totul a început cu un șoricel”, spunea cândva Walt Disney.
De fapt a început cu iepurașul Oswald, primul personaj creat de celebrul animator american. Numai că Disney a descoperit repede că drepturile asupra lui Oswald sunt deținute de studiourile Universal, de unde tocmai fusese concediat. De aceea, în februarie 1928, și-a imaginat un șoricel în trenul care îl ducea înapoi la Los Angeles. Nu a fost singurul „părinte“, căci animatorul Ub Iwerks a lucrat și el la noul personaj.
Practic, Mickey s-a născut de două ori. Prima schiță a lui datează din 14 martie 1928. Adevărata dată de naștere este considerată însă, pe bună dreptate, ziua de 8 noiembrie 1928, când a debutat la cinema în Steamboat Willie. Al treilea lui desen animat, dar primul color.
Cu un an în urmă, The Jazz Singer, primul film sonor, zguduia Hollywoodul. Walt și-a investit toți banii în a face un desen animat sonor și avea nevoie să înregistreze o orchestră. Din fericire pentru el, Steamboat Willie a fost un adevărat triumf.
Azi se uită faptul că Mickey a fost „un copil al crizei economice“, iar aventurile lui desenate în anii ’30 reflectă realitatea Americii din epocă, fără ca Disney să încerce o clipă să facă politică. La început, Mickey era, la fel ca mulți americani (și, poate, ca Chaplin, un actor foarte iubit de Disney) un soi de proletar vagabond care, deși pare a suferi efectele crizei, rămâne vesel și inimos. Mickey aproape se transformă într-un idol al Americii, numai că, pe măsură ce devenea tot mai celebru, șoricelul lui Walt devenea și tot mai important pentru public. În primele filme, Mickey nu era chiar atât de „cuminte“, dar în anii ’30 „ligile virtuții“ s-au indignat ori de câte ori personajul nu se comporta așa cum trebuie: „Mickey nu poate să facă așa ceva, el este imaginea Americii!“. A fost unul dintre motivele pentru care a fost inventat personajul Donald Duck, în 1934. Spre deosebire de Mickey, Donald se putea enerva, încăiera etc. A sfârșit prin a deveni mai popular decât Mickey.
Dar, din 1928, foarte repede, Mickey Mouse a devenit o vedetă a filmului de animație, cu un succes colosal. „Dacă în cursul a 90 de ani a trecut de la statutul de star de cinema la cel de mit cultural este tocmai fiindcă a încetat repede să mai fie un star de cinema“, scrie revista „Premiere“.
Mickey s-a transformat într-un soi de alter ego al lui Disney, iar acesta avea planuri mult mai ambițioase pentru șoricel. „Voia să îi ofere o eternitate pe care celuloidul abia putea să o atingă. Voia ca Mickey să întruchipeze, oriunde și oricând, o anume idee despre lumea occidentală.
Cel mai rău lucru este că i-a reușit“, scrie „Premiere“.
Cariera de star de cinema a lui Mickey n-a durat, totuși, prea mult. Donald sau Dingo, cărora Walt le „transferase“ o parte din trăsăturile de caracter ale lui Mickey de la început, devin mai populari. „Soldații americani, când plecau la război în Europa, își tatuau chipul lui Donald. Mickey nu era făcut pentru vremurile grele“, amintește Pierre Pigot în cartea L’assassinat de Mickey Mouse.
Pe de altă parte, Mickey nu se potrivea planurilor lui Walt, care intenționa să realizeze lungmetraje și care decretase că personalitatea unui personaj de „cartoon“ nu este suficientă pentru acest format. Eșecul filmului Fantasia, în 1940, avea să încheie cariera lui Mickey la cinema.
Numai că Disney îl reinventează pe Mickey ca ambasador oficial al imperiului pe care tocmai îl construia și astfel, scrie „Premiere“, „starul cu urechi mari părăsește industria cinematografică, devenind mai mare ca ea“. Mickey devine imaginea Disney, chipul lui apare pe orice produs al imperiului, apar cluburile Mickey, apar revistele care îi poartă numele, se transformă în gazda Disneylandurilor de care Disney devenise obsedat încă din anii ’40.
În acest timp, începând din 1955, șoricelul devine vedetă TV, cu emisiunea Mickey Mouse Club care durează până în 1994 și care, pentru întregi generații, reprezintă un soi de „prieten catodic“ (fără a uita că multe vedete de azi, precum Britney Spears sau Ryan Gosling, și-au făcut primii pași în carieră în cadrul acestor emisiuni). De la sfârșitul anilor ’90, Mickey devine și eroul unor noi serii de animație care devin foarte populare pe Disney Channel și, mai ales, pe YouTube.
De asemenea, din 1939, Mickey este și un star al benzilor desenate. În acest domeniu el trebuie să îi fie recunoscător celui de al treilea părinte al său, Floyd Gottfredson, care, cu binecuvântarea lui Walt, este șeful diviziei BD până la pensie, în 1975, și care inventează practic un soi de mitologie alternativă a personajului ce devine, astfel, un soi de „action-hero“ într-un întreg univers de animale antropomorfe. Alături de Gottfredson se află și alt geniu al benzilor desenate, Carl Barks, creatorul unchiului Scrooge McDuck.
„În 90 de ani, Mickey a devenit un simbol. Dar un simbol pentru ce?“ se întreabă „Premiere“.
În 2018, Mickey este simbolul unui imperiu al entertainmentului, un imens conglomerat care a înghițit în ultimii ani și alte universuri pe lângă cel creat de Walt Disney: supereroii Marvel, Star Wars și Indiana Jones, studiourile Pixar, Avatar și multe altele. Deasupra acestora, ștanțat pe ele, se află chipul rotund și cu urechi mari al lui Mickey. Întruchipează, oriunde și oricând, o anume idee despre hegemonia Disney asupra industriei divertismentului.
Mickey este personajul pe care Disney îl dorea ca emblemă personală. Și astăzi există un singur Mickey Mouse. La Disneyland, la ceremonii și serbările oficiale, nu vei vedea niciodată două personaje îmbrăcate în Mickey în același timp. Nu există decât un singur Mickey pe care copii au voie să-l vadă.