Ceata este un roman despre pierderea unui personaj fictiv, Augusto Perez, in labirintul realitatii.
Dupa esecuri repetate, care-l arunca in cea mai violenta depresie, tinarul Augusto Perez se gindeste sa se sinucida. Puternic influentat de un articol despre sinucidere al scriitorului Miguel de Unamuno, Augusto Perez pleaca in cautarea autorului la Salamanca. Ajuns la Salamanca si cazind in capcana lui Unamuno, Augusto Perez devine, fara voia sa, primul personaj in cautarea unui autor.
Mai tirziu, in 1921, Luigi Pirandello va publica Sase personaje in cautarea unui autor. Augusto, devenit personaj al lui Unamuno, afla ca sinuciderea este un lux pe care nu si-l mai poate permite, caci numai autorul poate decide daca un personaj poate sau nu sa moara. Se ajunge la un adevarat conflict intre autor si personaj, conflict care sfirseste cu moartea lui Augusto Perez.
Ceata estompeaza granitele dintre realitate si vis. Personajul fantomatic al lui Unamuno penduleaza astfel intre doua lumi, cautindu-si identitatea, traind pe masura ce actioneaza sau vorbeste, iar caracterul lui „va fi sa nu aiba nici unul”. Pentru Miguel de Unamuno, la fel ca si pentru romanticul Novalis, „viata si visul sint pagini ale aceleiasi carti”. Personajul Augusto Perez ii cere autorului sau dreptul la existenta, dreptul la viata. Aflam din romanul Ceata ca autorul este un mic Dumnezeu, fiindca devine, prin vis si imaginatie, creator de oameni: „Fapt e ca intr-o buna zi s-a ivit in mine o biata fiinta fictiva, un pur personaj de roman, un homuncul care cerea viata” sau, in alta parte: „Or, eu sint Dumnezeul acestor doi pirliti rimanesti”. Ceata este un „riman” in care personajele, Augusto si Victor, pledeaza in favoarea autorului si ii justifica procedeele narative. Roman sau „riman”, Ceata nu este altceva decit un „prolog”, „prolog la o opera pe care, slava Domnului, n-o voi scrie niciodata”, asa cum marturiseste Unamuno in primul „text despre Ceata”.