Actorii talentați dau viață personajelor pline de talente, așa cum Alain Delon (Plein Soleil, 1960) sau Matt Damon (The Talented Mr. Ripley, 1999) au dovedit-o în ecranizările Talentatului domn Ripley din 1955 al Patriciei Highsmith, un roman devenit celebru tocmai datorită adaptărilor cinematografice.
În acest thriller, Tom Ripley îl ucide pe Dickie Greenleaf, fiul bogătașului Herbert Greenleaf, și își asumă identitatea acestuia pentru a trăia viața de lux a acestuia. Grație capacității lui Ripley de a se dedubla, totul e posibil. Cineva îl joacă pe altcineva. Asemănarea e evidentă: Victor, agentul nostru, e și el un as al dedublării. Dar au fost vreodată agenții secreți altfel?
Un dosar stufos
Aventurile lui Victor din Agentul nostru Victor (Polirom, 2018) sunt aventurile lui Silviu, căci în realitate Victor este numele conspirativ al agentului Silviu Crăciunaș. Fost membru al Mișcării Legionare, din care s-ar fi retras în 1940, conform propriilor mărturii publicate în The Lost Footsteps (1961), dar care a fost recuperat de serviciile postbelice de spionaj. O activitate pe care ar fi început-o în 1937 și care a fost atestată de documentele de arhivă studiate de Stejărel Olaru.
Crăciunaș fusese descoperit ca agent secret încă din 2002, având un dosar de Securitate ce număra 63 de volume, fiind unul dintre cele mai voluminoase din arhivă. Dezvăluirea îi aparținea lui Marius Oprea, în „Dosarele istoriei“, stârnind o mică furtună printre adulatorii fostului legionar și militant anticomunist. Istoria însă a dovedit că dosarele Securității nu erau nici ficțiune, nici schemă de manipulare: Silviu Crăciunaș fusese agent secret. El și-a construit (sau i-a fost construită) o falsă biografie de erou anticomunist.
Partea cea mai interesantă și provocatoare a drumului parcurs de acesta o constituie nu trădările și minciunile sale în calitate de agent, ci trădarea chiar a Securității (pe care în corespondența sa codificată o numea „tanti Viorica“), așa cum arată Stejărel Olaru: „Silviu Crăciunaș s-a transformat repede într-un agent duplicitar, abuzând din ce în ce mai mult de încrederea Securității. Deși rapoartele conțineau și informații reale, fabulațiile au continuat, iar când aveau să fie descoperite, lucru care trebuia să se întâmple mai devreme sau mai târziu, serviciul secret comunist nu putea să-l considere altceva decât un trădător. Însă una era să exagerezi, să deformezi realitatea și să ascunzi anumite fapte, și alta era să inventezi operațiuni de anvergură care vizau România și care nu aveau să se întâmple niciodată. Mai mult decât un impostor, agentul Victor părea să-și fi pierdut definitiv simțul realității“. Autorul se referă la anii 1957-1959, chiar 1960, când rapoartele sale conțineau informația potrivit căreia britanicii plănuiau să-l asasineze pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, de exemplu.
Biografia lui Crăciunaș e una spectaculoasă, atent reconstituită, pe baza documentelor studiate, dar beneficiind și de neașteptatul talent de povestitor al lui Stejărel Olaru. O multitudine de informații asamblate coerent contribuie la construirea unui adevărat personaj de roman. Dar nu e ficțiune. Autorul însuși arată că etapele biografice recuperate prin intermediul dosarelor fac povestea agentului „spectaculoasă, mai captivantă decât orice altă ficțiune, așa cum ar trebui să fie o poveste de spionaj“. De fapt, un caz sau o poveste a unui agent nu reprezintă decât încă un capitol adăugat la istoria serviciilor secrete.
Victor devine agent dublu
Prima misiune a lui Crăciunaș are loc în 1949, la Viena, în contextul unei politici de mare amploare a serviciului secret comunist, care viza spionarea și deturnarea, prin infiltrări, a activităților diasporei anticomuniste.
Episoadele care se succed în volumul lui Stejărel Olaru conțin toate elementele incitante ale unei astfel de întreprindere narativă: misiuni de spionaj reușite, altele eșuate, racolări, acțiuni de compromitere, sinucideri, dezvăluiri, capcane, nimic nu lipsește din istoria acțiunilor serviciilor de spionaj comuniste. Chiar dacă nu îl au protagonist principal pe „agentul nostru Victor“, aceste episoade conferă coerență tabloului detaliat al rețetarului serviciilor secrete. Neagu Djuvara, Constantin Vișoianu, Ion Rațiu, lordul Rowland St. Oswald sau lordul Herbert Osborne sunt exemple de personaje care nu numai că dau culoare narațiunii, ci arată complexitatea activităților de spionaj și contraspionaj întreprinse de-a lungul războiului rece.
Unul dintre numele vânate de mâna lungă a SSI după 1945 era Horia Sima, fostul comandant la Mișcării Legionare: „Cu doar câteva zile înainte, agentul realizase un alt obiectiv remarcabil: o întâlnire secretă cu șeful Mișcării Legionare, Horia Sima. Fostul vicepreședinte al Consiliului de Miniștri îl cunoscuse vremelnic în România, iar Crăciunaș îl reprezentase energic la conducerea organizației din județul Neamț, în 1940. Acum, «cel mai mare revoluționar al Europei de azi», cum îl numeau pe Horia Sima colaboratorii săi apropiați, se afla printre cei mai vânați transfugi de pe lista neagră a regimului comunist“. Crăciunaș a furnizat apoi un raport foarte detaliat asupra raporturilor și direcțiilor pe care urmau să le urmeze grupurile din emigrația românească.
În ceea ce îl privește pe Sima, agentul Victor menționa că strategia acestuia urmărea confirmarea faptului că numai grupul legionar este capabil de acțiuni anticomuniste pe teritoriul României și că scopul era să obțină recunoașterea politică din partea Aliaților, în detrimentul reprezentanților celorlalte orientări politice.
Cariera de spion a lui Crăciunaș a avut de toate, dar cele mai importante rămân informațiile cu privire la imaginea exilului românesc, gradul de (dez)organizare a inițiativelor politice ale emigrației, contactele cu francmasoneria, modalitățile prin care emigrația românească ținea legătura cu cei rămași în România.
Partea mai complicată a ecuației era însă că devenise agent dublu, urmând să fie introdus într-o structură de comandă a SUA din Germania, devenind astfel una dintre cele mai valoroase surse a SSI. De altfel, în 1950 a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar București la 25 ani de muncă silnică pentru uneltire împotriva ordinii sociale, complicitate la delictul de trecere frauduloasă a frontierei și crimă de înaltă trădare.
În 1953, Securitatea (care luase locul SSI) și partidul l-au absolvit de vină, întrucât se constatase că informațiile culese de Crăciunaș în 1949 s-au confirmat în 1950-1953, motiv pentru care în 1954 acesta a fost eliberat.
Din acest punct, o nouă legendă și o nou agent s-au născut, căci Crăciunaș a fost recrutat, reînvestit și trimis în străinătate ca agent extern al contraspionajului, bineînțeles prin intermediul unei noi „evadări“ din lagărul comunist. În 1957 a început o nouă misiune externă a lui Crăciunaș, pentru ca mai apoi să se stabilească la Londra, după 1959. După 1977 a trăit în Spania zece ani, apoi până în 1998 a încercat să își dedice timpul scrisului în Hove, în sudul Marii Britanii. În cele din urmă, moartea a pus capăt delirului spiritual manifestat în ultimele scrieri ale sale.
Un traseu refăcut amănunțit de volumul lui Stejărel Olaru, care îi cere cititorului o doză specială de concentrare și o memorie cuprinzătoare pentru a nu se pierde în țesătura de relatări foarte elaborate, care reliefează amploarea infiltrărilor și manipulărilor. Și află – pentru a câta oară? – că a fi agent presupune un cinism extraordinar sau o duplicitate inimaginabilă.
Stejărel Olaru, Agentul nostru Victor, postfață de Marius Oprea, Polirom, 2018