Pentru a treia oara la Portile Orientului, Ioan Grosan este pus acum in fata unei mari provocari: felul in care romanul sau, aparut in cea de-a treia editie la Editura Polirom (prima editie a aparut acum 15 ani), va fi receptat de publicul de astazi. O suta de ani de zile la Portile Orientului este un roman parodic in care, asa cum marturiseste autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene”. In Postmodernismul romanesc, Mircea Cartarescu definea romanul lui Grosan ca fiind o „reciclare parodica a romanului istoric”.
Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzecisti o sursa de structuri narative si a avut, in perioada comunista, o functie de „protejare a discursului”. Grosan reconstruieste o epoca, cu precizia si cu rabdarea unui miniaturist. O suta de ani de zile la Portile Orientului, care a primit premiul Uniunii Scriitorilor in anul 1992, este romanul unui umorist foarte talentat, dar, in acelasi timp, serios si de o mare luciditate, un roman care isi poate gasi usor cititorii, de la cei mai protentiosi pina la cititorii obisnuiti. Inainte de prima editie din ’92, romanul lui Ioan Grosan a aparut in regim de foileton in „Viata Studenteasca”, reusind sa amuze chiar si cenzura comunista.
La fel ca si Craii de Curtea-Veche al lui Mateiu Caragiale sau Levantul lui Mircea Cartarescu, romanul lui Ioan Grosan, O suta de ani de zile la Portile Orientului, roman de inspiratie rabelaisiana, in care oralitatea se transforma in scriitura, aduce in prim plan lumea fascinanta de la Portile Orientului, „unde totul se infatiseaza mai putin grav”, asa cum spunea Raymond Poincare.
Ioan Grosan, in O suta de ani de zile la Portile Orientului, integreaza, am putea spune, procedeele narative ale optzecistilor intr-o proza cu o structura clasica. Grosan reface, sub forma unei parodii, istoria Hanului Ancutei. Intimplarile din roman sint proiectate in secolul al XVII-lea, in Moldova: „Pe la 1600 si ceva, daca cineva si-ar fi sumetit privirea peste dealurile mingiiete de dincolo de Vaslui, ar fi putut zari de la o aruncatura de ochi doua siluete mergind aplecate sub suflarea neostoita a crivatului de Crim. Prima silueta era inalta, ciupita de varsat, cu nasul coroiat si urechile clapauge ascunse sub pletele proaspat retezate. A doua silueta parea mai scunda, dar de la o iscodire mai atenta se vadea a fi un tinar extraordinar de inalt, cu picioarele raschirate, pistruiat, cu parul cinepiu si cu un ochi hotoman care-ar fi facut sa tremure orice femeiusca mai slaba in vartute”. Asa incepe primul episod din cele 230 ale romanului O suta de ani de zile la Portile Orientului.
O satira dura la adresa dictaturii
„Preacuviosul” calugar Metodiu, insotit de tinarul Iovanut, isi incepe aventura in Moldova, in secolul al XVII-lea, trecind peste Ozana cea frumos curgatoare, poposind pe la hanul Staniloaiei sau prin haremul „model” al tatarilor, calatorind pe drumuri sud-est-europene, pina la Stambul si Venetia. Huruzuma tataroaica, Barzovie-Voda, Parnasie, Cancioc, Ruxandrita, Despina, Cosette sint doar citeva dintre personajele pitoresti care traverseaza romanul lui Grosan, de la Hirlau la Stambul, intr-o savuroasa parodie care isi seduce cititorul, atit prin talentul de povestitor al scriitorului, cit mai ales prin „profunzimea si dulceata graiului”: „ingaduie-ne, Cetitorule, care te apleci cu sfielnica grija asupra rindurilor aceste, a face aici o pauza. Trage-ti si tu rasuflarea, hodisnete-ti ochii si lasa-i sa lunece iute peste vorbe, caci n-avem nimic din ceea ce, indeobste, iti retine atentia. Aibi incredere in noi, nu te ducem pre tine in ispita de la trebi, nu mai povestim, ci facem putina retorica. Sezi colea langa noi si intinde-te o clipita. Precum noi obosim cu scrisul, asisderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla incrincenat dupa intelesuri si pricini acolo unde insusi izvoditorului ii scapa, ci, tolanit, cum bine-ti sade, la umbra istorisirilor in pirg, lasa creionul rosu in iarba si priveste cu ochi blinzi, somnorosi, ce fraza frumoasa am scos. Asa!”.
O suta de ani de zile la Portile Orientului, un roman care a amuzat cenzura comunista, ascunde totusi in paginile sale o satira dura la adresa dictaturii.
Ioan Grosan, O suta de ani de zile la Portile Orientului,
colectia „Fiction Ltd.”, Editura Polirom,
344 de pagini, 34.95 lei