„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Sfârșitul competenței. Discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale de Tom Nichols, care va apărea în curând în colecția „Plural. M“ a Editurii Polirom.
– Fragment –
4.
Stai puțin, să caut pe Google
Cum informația nelimitată ne face mai proști
Întoarcerea Legii lui Sturgeon
Întrebați orice profesionist sau expert cu privire la sfârșitul competenței și majoritatea dintre ei vor da vina imediat pe același lucru: internetul. Oamenii care cândva trebuiau să ceară sfatul specialiștilor în anumite domenii pot acum să introducă cuvinte într-un navigator web și să primească răspunsuri în câteva secunde. De ce să te bazezi pe oameni cu mai multe studii și experiență decât tine – sau, mai rău, să-ți faci niște programări ca să-i întâlnești – când poți să obții informația și singur?
Ai niște dureri în piept? Întreabă-ți computerul. „De ce mă doare în piept?“ va genera peste 11 milioane de rezultate (cel puțin pe motorul de căutare pe care tocmai l-am folosit) în exact 0,52 de secunde. Ecranul ți se va umple cu un șir de informații și sfaturi utile din surse variate, de la Institutele Naționale de Sănătate la alte entități a căror bună-credință e ceva mai îndoielnică. Unele dintre aceste site-uri îl vor ajuta pe potențialul pacient să-și pună singur un diagnostic. Poate că doctorul tău are altă opinie, dar cine e el să contrazică un ecran luminos care îți poate răspunde la întrebare în mai puțin de o secundă?
De fapt, cine ar mai putea să contrazică pe cineva? În Era Informației nu mai există dispute imposibil de rezolvat. Fiecare dintre noi poartă cu sine mai multe informații acumulate pe un smartphone sau pe o tabletă decât au existat vreodată în toată Biblioteca din Alexandria. La începutul acestei cărți l-am amintit pe personajul Cliff Clavin din serialul de televiziune clasic Cheers, atotștiutorul local care obișnuia să le țină prelegeri celorlalți clienți fideli ai unui bar din Boston despre absolut orice. Dar Cliff nu ar putea să existe azi: la prima afirmație de tipul „se știe că“, toată lumea din bar și-ar putea scoate telefonul ca să verifice (sau mai probabil să respingă) oricare dintre aserțiunile lui Cliff.
Cu alte cuvinte, în lumea creată de tehnologie toți suntem acum Cliff Clavin. Și asta e o problemă.
Totuși, în ciuda a ceea ce ar putea crede profesioniștii enervați, internetul nu e principala cauză a provocărilor la adresa competenței lor. Mai degrabă, internetul accelerează distrugerea comunicării dintre experți și oamenii obișnuiți oferind o aparentă scurtătură spre erudiție. El le permite oamenilor să mimeze realizarea intelectuală, lăsându-se pradă unei iluzii a competenței oferite de o sursă inepuizabilă de fapte. Faptele, după cum experții știu, nu sunt același lucru cu cunoașterea sau cu abilitățile. Iar pe internet, uneori „faptele“ nici măcar nu sunt fapte.
În diversele confruntări din cadrul campaniilor împotriva cunoașterii tradiționale, internetul e precum sprijinul artileriei: un bombardament constant de informații aleatorii și fără legătură între ele, care cad deopotrivă asupra experților și cetățenilor obișnuiți, surzindu-ne pe toți în timp ce aruncă în aer încercările de a discuta rațional.
Utilizatorii de internet au creat multe legi și corolare amuzante pentru a descrie discuțiile din lumea electronică. Tendința de a pomeni Germania nazistă în orice discuție în contradictoriu a dus la crearea Legii lui Godwin și a așa-numitei reductio ad Hitlerum, legată de aceasta. Părerile adânc înrădăcinate și de obicei de neclintit ale utilizatorilor de internet sunt fundamentul Legii lui Pommer, conform căreia internetul te poate face să te răzgândești într-un singur sens – de la a nu avea nici o părere la a avea o părere greșită. Există multe altele, inclusiv preferata mea, Legea lui Skitt: „Orice mesaj de pe internet care corectează o eroare dintr-o altă postare va conține cel puțin o eroare“.
Când vorbim despre sfârșitul competenței însă, legea pe care nu trebuie să o pierdem din vedere este o observație făcută cu mult înainte de apariția computerului personal: Legea lui Sturgeon, numită după legendarul scriitor de science-fiction Theodore Sturgeon. La începutul anilor 1950, criticii elitiști luau în râs calitatea literaturii populare, în special science-fictionul american. Considerau că scrierile SF și fantasy erau un ghetou literar și aproape nici una, pufneau ei, nu avea vreo valoare. Sturgeon a reacționat furios afirmând că acești critici impuneau un standard prea elevat. Majoritatea produselor din majoritatea domeniilor, argumenta el, sunt de proastă calitate, inclusiv ceea ce la vremea respectivă se considera a fi scriere serioasă. „90% din orice“, a decretat Sturgeon, „sunt porcării“.
Dacă vorbim de internet, Legea celor 90% a lui Sturgeon ar putea fi o subestimare. Volumul imens al internetului și imposibilitatea de a separa cunoașterea semnificativă de zgomotul de fond fac ca informațiile bune să fie întotdeauna acoperite de date fără valoare și devieri stranii. Mai grav, nu ai cum să ții o evidență la toate, chiar dacă vreun grup sau vreo instituție ar vrea să încerce. În 1994 existau mai puțin de 3.000 de site-uri online. Până în 2014 existau peste un miliard de site-uri. Majoritatea dintre ele pot fi căutate și îți apar în fața ochilor în doar câteva secunde, indiferent de calitatea lor.
CARTEA
Expunerea la informații în era tehnologiei alimentează un egalitarism intelectual narcisist și orientat greșit, care afectează negativ orice tip de dezbatere. Astfel, omul de rând care își culege informațiile de pe internet ajunge să se creadă la fel de competent în medicină ori diplomație ca specialiștii din domeniile respective. Toate opiniile, inclusiv cele mai ridicole, se cer a fi luate în serios și orice contrazicere a acestei teze este respinsă drept elitism nedemocratic. Printre motivele respingerii experților, Tom Nichols enumeră accesibilitatea internetului, apariția modelului satisfacției clientului în cadrul studiilor superioare și transformarea industriei media într-o mașină de divertisment non-stop. În loc să formeze un public educat, diseminarea tot mai democratică a informațiilor face ca o armată de cetățeni furioși și prost informați să nege realizările intelectuale, iar în acest context înseși instituțiile democratice riscă să devină victimele populismului sau ale tehnocrației. Sfârșitul competenței analizează acest fenomen și avertizează cu privire la pericolele care amenință stabilitatea și supraviețuirea democrației moderne în era informației.
AUTORUL
Tom Nichols este profesor de securitate națională la US Naval War College, la Harvard Extension School și fost consilier în Senatul SUA. Este autorul mai multor volume despre politica externă și securitatea internațională. În 2017, „Politico Magazine“ l-a inclus printre primii 50 de gânditori ale căror idei influențează politica și viața publică americane.