Jeroen van den Berg, nascut in 1966, dramaturg, regizor si profesor de regie la Academia de Teatru din Amsterdam, a fost prezent la lectura piesei sale. „Blowing, a spus autorul, mi-a fost comandata de un regizor pe care il interesa subiectul dezmembrarii unei familii. Mi s-a parut tentant sa scriu despre o ruptura pe care, mai mult sau mai putin explicit, am experimentat-o cu totii. In Olanda nu exista o traditie a scriiturii textului dramatic, nu exista decit foarte putine ateliere in care piesa sa se dezvolte, asa cum se intimpla in Anglia sau in Statele Unite.”
Blowing a fost cel mai bun spectacol-lectura pe care l-am vazut pina acum. O familie emite live (de ziua ei, mama primeste o camera de filmat) fotograme ale armoniei conservate artificial, gata in orice secunda sa explodeze. Rodica Mandache a pompat doze de fericire trucata in corpul unei mame care are nevoie continuu sa i se spuna cit de atragatoare si cit de tinara este ca sa simta ca nu traieste degeaba. Surescitarea Rodicai Mandache, logoreea pusa la bataie ca sa-si taie abrupt copiii si sotul atunci cind incearca sa o intrerupa dau personajului o singuratate ascunsa de aceleasi si aceleasi penibile constatari. Paula Niculita a alternat risul tembel al fetei care-si surprinde tatal expediindu-si amanta la telefon cu indiferenta. Laurentiu Banescu a creat un fiu total sictirit, adus la disperare de o familie care-i mototoleste intimitatea si incearca sa ridice aparentele la plasa fericirii. Mugur Arvunescu a marsat pe ipostaza tatalui pampalau, incapabil sa se care cu matusa-amanta, „citita” de Ana Maria Moldovan.
Copiii vor sa plece. Parintii continua sa palavrageasca. Spectacolul-lectura regizat de Ana Margineanu a evacuat conventiile inchise in spatele obloanelor protectoare si a punctat cu mult umor tensiunile care scrijelesc suprafata minciunilor fardate.
Vielfalt este o truco-terapie de cuplu cu efect imediat
The Autopsy Project, creat de Andre Gingras, a fost o demonstratie de antrenament corporal extrem, izbucnit in forta si rupt la un moment dat de lincezeala trupurilor goale, intinse ca niste rufe la uscat. Gingras sparge ritmul dement cu momente in care un corp, complet nemiscat, e impins, tirit de un altul. The Autopsy Project functioneaza pe principiul reflexelor comunicante. Incerci sa intinzi un picior si o mina te loveste zdravan. Gingras propune un scenariu corporal (cu prea multe elemente amestecate de la un punct incolo) care surprinde faze – animalizare, descompunere, bijbiire – apropiate de fraza finala. Moartea si vitalitatea naucitoare se transmit ca o leapsa carora doar autopsia le poate pune punct.
Vielfalt este o truco-terapie de cuplu cu efect imediat. O tipa intra intr-o cutie si dispare. Partenerul ei ramine buimac si e tras intr-un scenariu iluzionist, in care firul rosu al multiplicarii obiectelor si personajelor induce o conspiratie a aparentelor. Nimic din ce vedem nu ne ramine pe retina mai mult de citeva minute. Siluete care par iesite din lumea senzorial-stranie a lui Lynch se scurg in canapea, un barbat intra in televizor, flacarile de pe sacou sint stinse cu o dexteritate uluitoare, un tip scoate pe gura metri de hirtie ca si cum ar fi o caseta cu banda nesfirsita. Iluzia e jonglata performant intr-un spectacol pe care regizorul Jeroen van den Berg l-a gindit ca pe un slalom magic. Vielfalt trage de iluzie pina cind o face tapet.