Documentarul colectiv, de Alexander Nanau, e unul dintre cele mai așteptate filme ale anului, iar aceasta nu doar pentru că regizorul n-a vrut să vorbească despre el până n-a fost gata, ci mai ales pentru că filmul dezvăluie mecanismele corupției din sistemul de sănătate după tragedia de la Colectiv din 2015.
Filmul a avut premiera mondială în 5 septembrie 2019 în Selecția Oficială și în afara competiției la Festivalul de la Veneția (28 august – 7 septembrie 2019). A fost primul documentar românesc selecționat la Veneția. Presa străină a fost elogioasă, atât la Veneția, cât și la Festivalul de la Toronto (5-15 septembrie 2019), unde filmul a fost arătat ulterior. colectiv e numit thriller, e considerat exploziv, e comparat cu Toți oamenii președintelui (Alan J. Pakula, 1976).
Produs de Alexander Nanau Production împreună cu Samsa Film din Luxemburg și HBO Europe, colectiv a fost achiziționat de agentul de vânzări israelian Cinephil încă înainte de Veneția. El va intra pe ecranele din România pe 1 noiembrie 2019, urmând să fie difuzat și la HBO/ HBO Go.
Publicația americană „Variety“ scria după premieră:
„Uneori apare un documentar care nu doar că îți deschide ochii, dar te și cutremură, înfățișând o scindare morală ce rezonează mult peste granițele țării de origine. colectiv, un documentar observațional exploziv despre corupția profundă din sistemul românesc de sănătate, e un astfel de film. Luat ca atare, acest expozeu care dă fiori ar trebui să transmită unde de șoc într-un sistem atât de înnămolit în corupție, încât politicienii – la fel ca un mare segment al angajaților din sănătate – au lăsat oamenii să moară pentru a rămâne la putere și a-și asigura mita.
Dar corupția corozivă are ramificații mult mai largi decât teritoriul României, indicând un fenomen la scară mondială în care oamenii se simt tot mai rupți unii de alții, empatia e înlocuită de lăcomie, iar străinii sunt văzuți ca niște abstracțiuni. Acesta e, într-adevăr, un documentar al timpurilor noastre și merită o expunere cât mai largă.“
În așteptarea filmului, prezentăm mai jos extrase de la conferința de presă de la Veneția, la care au participat Alexander Nanau, Mihai Grecea (supraviețuitor de la Colectiv și colaborator artistic al filmului), jurnaliștii Cătălin Tolontan și Mirela Neag, Vlad Voiculescu, medicul Camelia Roiu, Tedy Ursuleanu (supraviețuitoare de la Colectiv) și Narcis Hogea (tatăl lui Alex Hogea, decedat după Colectiv). Aceștia au pășit pe covorul roșu, înainte de premieră, pe melodia The Day We Die, a trupei Goodbye to Gravity.
Extrasele urmăresc desfășurarea conferinței de presă.
Alexander Nanau:
Am început să mă gândesc împreună cu Hanka Kastelicova de la HBO Europe cum să fac un film despre fenomenul Colectiv, pentru că mi se părea că întreaga societate dorea să scape de corupție, înțelegând, în sfârșit, că nu era vorba doar despre bani și că, într-adevăr, corupția ucide oameni. Tot atunci, Cătălin Tolontan și echipa lui începuseră să sape în interiorul sistemului de sănătate pentru a înțelege ce s-a întâmplat cu victimele după incendiu, așa că i-am contactat în speranța că ne vor lăsa să le filmăm investigațiile în modul în care eu fac filme, ca documentare observaționale.
La început Cătălin a fost sceptic, a crezut că sunt de la SRI, dar după ceva timp m-a sunat și mi-a spus: „Am ceva pentru tine“. Camelia (n.red.: Camelia Roiu, medic la Spitalul Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri din Capitală) fusese primul medic care a tras semnalul de alarmă. Ea l-a căutat pe Cătălin și i-a spus că România nu poate avea grijă de marii arși, așa cum susțineau autoritățile – nici măcar de unul singur, darămite de o sută, cum pretindeau.
Inițial am filmat în orb, dar la un moment dat cu toții am înțeles despre ce era vorba și am intrat într-un fel de vortex filmând această incredibilă rețea a corupției care se dovedea a fi sistemul de sănătate din România.
Cătălin Tolontan:
În primele săptămâni am fost aproape ostili ideii de documentar. Ni s-a părut nu doar neobișnuit, ci de-a dreptul aiurea să fi filmat zi de zi într-o redacție care ar trebui să fie un spațiu curat și sigur, datoria noastră fiind să lucrăm aproape în secret. Ulterior, pentru că vorbim de mai mult de un an petrecut împreună, ne-am obișnuit cu echipa de filmare.
E foarte important să nu vorbim doar despre noi – nu suntem la o conferință de presă a unui film Marvel cu supereroi –, suntem doar niște jurnaliști care muncesc mult, la fel ca dumneavoastră sau ca jurnaliștii din orice colț al lumii. Credem că presa din România merită acest film, deoarece, chiar dacă avem și o presă partizană (cine nu are?), avem de asemenea și o presă vie, importantă pentru țara noastră și pentru democrație.
Mihai Grecea:
Cei din trupa Goodbye to Gravity au fost prietenii mei. M-am dus în Colectiv ca să-i filmez, concertul era important pentru ei. M-am ocupat cu organizarea echipei de filmare, de aceea am putut filma mai mult. Când am ieșit din spital, l-am întâlnit pe Alex și m-a chemat în echipă. Am învățat să înregistrez sunet pentru că am dorit să fim doar două persoane la filmări, pentru a fi cât mai discreți. Pentru mine a fost o psihoterapie personală, pentru că i-am reîntâlnit pe toți cei implicați în tragedie. Munca la film m-a ajutat să scap de propriii demoni.
Vlad Voiculescu:
Când a avut loc incendiul, eram bancher în Viena și în timpul liber mă ocupam ajutând bolnavii de cancer din România cu medicamente sau să ajungă la spitale din afară. După incendiu am adus medici din Germania și Franța să viziteze spitalele românești pentru a găsi modalități de a-i ajuta pe răniți. Colectiv mi-a schimbat viața și cred că a fost un punct de cotitură și pentru România. După Colectiv s-a schimbat guvernul și am devenit ministru al Sănătății în noul guvern tehnocrat. La câteva săptămâni după numirea mea, când Alex și Mihai m-au întrebat dacă ar putea filma tot ce fac, n-am fost prea entuziasmat, dar pe urmă m-am gândit că lipsa de transparență e, poate, una dintre cele mai mari probleme ale politicii în general și ale politicii românești în special.
M-am mai gândit că, imediat după incendiu, pacienții n-au putut fi transferați în străinătate pentru că autoritățile sanitare pur și simplu au mințit. Au spus că pot avea grijă de ei și nu puteau. La început presa a fost calmă, până când echipa lui Cătălin Tolontan a început documentarea, iar câteva săptămâni mai târziu am aflat cu toții că era vorba despre o mare minciună din cauza căreia muriseră oameni.
Cred că filmul e foarte important pentru că arată ce nu funcționează în instituțiile publice, dar și la nivel de politică în România.
Alexander Nanau:
La un moment dat, autoritățile au intrat în panică și au început să trimită peste graniță pe toată lumea, dar au mințit spitalele către care au trimis pacienții, nescriindu-le în fișă că erau deja infectați. Spitalele nu au înțeles de ce toți pacienții erau pe antibiotice foarte puternice, dar au simțit că e ceva putred, așa că unele au păstrat pacienții pe antibiotice, iar altele au început să testeze alte antibiotice. În cursul acestui proces unii pacienți, ca Alex Hogea, au murit. Tedy Ursuleanu a fost în același salon cu Alex la Viena, ea era într-o stare mai proastă, se așteptau să moară, dar i-au găsit cocktailul de antibiotice potrivit mai repede decât lui Alex, așa că a supraviețuit. Cei care au ajuns la Bruxelles, la medici care i-au păstrat pe antibiotice, au supraviețuit toți.
Trupele NATO folosesc biocizi diluați produși în România
Cătălin Tolontan:
Nu știm câți oameni au murit în România din cauza corupției. Care e limita dintre corupție și incompetență? Nu știm. E multă lipsă de pregătire în spitalele noastre, nu doar corupție.
Alexander Nanau:
Corupție e și în Italia și în Austria, o să fie în curând și în Germania sau Franța. Cred că e doar începutul. Ce putem face e să participam la democrație, să mergem la vot și să ni se pară suspect când cineva spune: „Tot ceea ce facem, facem pentru țară“, pentru că atunci când spune asta, de cele mai multe ori o face pentru sine. Și să avem încredere în presă. De asta am și făcut filmul: să văd relația dintre jurnaliști și societate, să înțeleg cum poate ajuta presa societatea.
Dar cum pot jurnaliștii înfrunta puterea dacă nu sunt susținuți? Se vede și în film: când jurnaliștii scot adevărul la lumină, ministrul iese la rampa și spune: „E fake news“. Seamănă cu ce spune un președinte foarte popular azi. E același mecanism.
Cătălin Tolontan:
Acești biocizi diluați sunt folosiți și în Bulgaria, nu doar în România, iar trupele noastre – care sunt trupe NATO – le folosesc în Iran și Afganistan. Trupele americane, germane etc. folosesc biocizi diluați produși în România.
Narcis Hogea:
Pentru mine, toți cei 64 de îngeri de la Colectiv s-au dus din pricina corupției, pentru că, dacă nu exista corupție, concertul n-ar fi avut loc în acea sală improprie. Primii 27 au murit acolo, dar ceilalți 37 puteau fi salvați dacă s-ar fi dorit, dar nu s-a dorit.