Considerat drept unul dintre artiștii de vârf ai expresionismului italian, pictorul și sculptorul Domenico Amato este unul dintre numele sonore din lumea artiștilor autodidacți internaționali. Munca sa artistică și o mare parte a temelor lucrărilor sale se doresc a fi un tribut adus memoriei generațiilor precedente, victime ale unui proces abuziv de industrializare, de urbanizare a zonelor rurale, soldat cu pauperizarea populației și degradarea iremediabilă a unor lumi idilice. Lucrările sale, deținătoare a numeroase premii naționale și internaționale – printre care amintim Premiul I al Revistei Internaționale a Naivilor de la Varenna –, pot fi văzute în colecțiile permanente ale unor galerii importante din Italia, Franța etc. A participat la numeroase expoziții colective și personale, printre care le amintim pe cele de la Katowice, Copenhaga, Paris, dar și riguroasa selecție a Muzeului de Artă Naivă din Luzzara, prezentată la Castelul medieval Montecchio Emilia, Italia. Lucrările artistului italian vor fi prezentate pentru prima dată în România la sfârșitul lunii septembrie, la Iași, în cadrul celei de-a doua ediții a Salonului Internațional de Artă Singulară Anarte (SIAS Anarte).
Domenico Amato s-a născut în 1959 în localitatea italiană Nocera Inferiore, de lângă Napoli, iar acum trăiește și lucrează în nordul industrializat, în Cesano Boscone, o localitate aparținând acum metropolei Milano. Este pasionat de fotografie, cinematografie și literatură sud-americană.
Panorama multistratificată a existenței mai multor generații
Indiferent că vorbim despre picturi, sculpturi sau așa-numitele pictosculpturi (sculpturi pictate), lucrările italianului Domenico Amato au o identitate incontestabilă și un stil artistic absolut personal, încadrat de cele mai multe ori în categoria artei naive. Practic, acesta este un incontestabil artist singular (sau artist outsider, în titulatura englezească), stil care este în momentul de față într-o etapă de definire și sedimentare și care a înglobat și creațiile incluse sub titulatura „naive“, dar și alte genuri cum ar fi arta primitivă, tribală, vizionară, brută etc., desemnând generic arta în afara normelor, realizată de artiști fără pregătire de specialitate, de regulă, deși nu toți artiștii singulari sunt lipsiți de studii de specialitate.
În opinia mea, acest stil artistic, extrem de ofertant și de vast, vizează în mod special unicitatea, integritatea artistică și autenticitatea plastică. Este un gen de artă nu întotdeauna ușor de privit sau de acceptat. Dar, după cum am precizat, este un stil extrem de vast, gama emoțiilor transmise putând baleia cu ușurință între, să zicem, „pozitiv“ și „negativ“.
Or, Domenico Amato, mai exact proiectul său artistic conceput și urmărit timp de peste 30 de ani, este caracterizat tocmai de originalitate în ceea ce privește abordarea temelor și a limbajului pictural. Universul său plastic este o panoramă multistratificată a existenței mai multor generații, în care coexistă stările de pace și cele de război, evoluția și involuția socială, abundența și foametea, șarlatanul și naivul, mixând uneori elemente vizuale cu puternice încărcături simbolice cu elemente decorative lipsite de valoare, cunoscute îndeobște sub titulatura de „brizbrizuri“, dar excepțional integrate în lucrare.
Nu există personaje, povești, spații lipsite de importanță în arta lui Domenico Amato
Unul dintre elementele identitare ale artistului este ușurința prin care transformă o întâmplare banală într-o poveste extraordinară, învestită cu strălucire, viziune și sinceritate. Realul primește elemente imaginare, iar imaginarul devine real prin condensarea unor elemente concrete pe care doar un spațiu natural le are. În ochii lui Domenico Amato nu există personaje, povești, spații lipsite de importanță.
Un om al străzii capătă prin outline-urile puternice o aură de erou, naturalul devine supranatural, superstiția, o parodie socială. Poetica artistului, transpusă prin argumentația plastică, este un gest de revoltă împotriva realităților actuale, a disprețului contemporaneității față de valorile morale și spirituale ale omenirii. Lirica sa artistică este o pledoarie pentru întoarcerea la inocență prin cântec, prin peisaje, prin personaje de basm, prin, de ce nu, acea naivitate inocentă specifică vârstei copilăriei.
Creațiile lui Domenico Amato sunt legate în serii dedicate lumii rurale, circului și acrobaților, magilor și iluzioniștilor, partizanilor și Rezistenței, figurilor umane, Africii, emigrării, persecuției evreilor, cinegeticii, lumii animale și, nu în ultimul rând, extraordinarei diversități caracterologice a personajelor din povestea a lui Carlo Collodi, Pinocchio.
„Când vă uitați la lucrările mele, mă priviți și pe mine“
„Angajamentul meu artistic este de a aborda problemele produse de creșterea disparităților dintre țările bogate și cele sărace, de consumul resurselor regenerabile, de poluarea excesivă a apei, aerului și solului, de defrișările sălbatice, de pierderea suprafețelor agricole, de prețul cumplit plătit de comunitățile țărănești pe altarul progresului. Îmi doresc să recreez acea lume preindustrială, acea fabuloasă viață țărănească, acea atmosferă, acea dimensiune așa cum le-am experimentat și le-am perceput, de la naștere, într-o casă țărănească, până la impactul cu orașul mare, cu contemporaneitatea. Temele pe care le tratez sunt multe, dar îmi place să vă reamintesc că în momentul în care vă uitați la lucrările mele, mă priviți și pe mine; în această lume de frivolitate și superficialitate, a crede în unele idealuri este fundamental pentru creșterea personală și colectivă, a întregii comunități. Toate aceste teme, foarte dragi mie, sunt chestiuni cu care, într-un fel sau altul, a trebuit să mă confrunt“, susține Domenico Amato, o personalitate complexă, cu o mare sensibilitate, care și-a propus să răscumpere prin mijloace artistice distrugerea „mai multor Suduri ale lumii“.