Autorii, teoreticieni si critici literari, savirsesc oarecum o „infractiune”, in ipostaza lor de romancieri. Acest Iter spectrorum, („stricto sensu” sau „lato sensu”) este „un drum trasat, ce deschide o cale si presupune o anumita rezistenta si chiar violenta in fata efractiei. Calea e rupta, sparta, fracta, freiata. […] Ceva la altitudine, care sa deschida tocmai acel traseu (al memoriei, se intelege), sa forteze incuietoarea intrebare despre senzational. Caci vor a experimenta chiar asta: un roman (despre) senzational”. Femeia in rosu face un bilat al optzecismului, o „autopsie” prin care se urmareste aflarea adevarului, deschizind noi perspective in literatura romana: „Inlaturati, pe cit posibil, spectatorii inutili din jurul operatiei, mai ales daca acestia sint membri ai familiei: zgomotele produse de ferestruire sau de loviturile de ciocan, foarte necesare, produc o impresie urita acestora. Ei vor afla numai la sfirsit rezultatul cautarii voastre si, daca acesta e adevarul, voi nu mai sinteti responsabili de faptul ca impresia lor e buna sau rea”. Primul capitol, intitulat sugestiv Autopsie, se incheie cu indemnul: „Mergeti numai pe drum, nu va abateti!”. Intr-adevar, cei trei „chirurgi” vor taia fara mila in corpul literaturii („o literatura care nu-si poate depasi conditia”), dar in special al romanului. Personajului A. ii revine si sarcina de a lua notele in timpul operatiei. Intrebat la ce se gindea in acel moment al plecarii in lunga calatorie pe drumul fantomelor, Emunu „comunica lapidar ca, «pe bune», nu se gindea la nimic. Chiar scrie acest lucru, iar A. il transcrie dupa cum urmeaza: «Nu m-am gindit la nimic»”.
Un fascinant joc cu timpul si cu spatiul
Povestea Anei Cumpanas din Comlos, sau „femeia in rosu”, pare a fi doar un pretext al acestui roman despre senzational, cu mai multe niveluri de lectura. Ana se lasa amagita de visul american si pleaca la Chicago, unde ia parte la asasinarea amantului sau, banditul John Dillinger, in seara zilei de 22 iulie 1934, in fata cinematografului Biograph. Dupa aceasta experienta, Ana este nevoita sa se intoarca in Banat, apoi traieste o vreme la Bucuresti si moare in 1947 la Timisoara. Cazul „femeii in rosu” care l-a denuntat pe faimosul Dillinger este prezentat intr-un articol de senzatie din revista „Orizont magazin”. Acest articol reprezinta Sursa 1. Mai tirziu va aparea si Sursa 2, o ruda a personajului enigmatic, apoi sursele 3, 4, 5 etc., care vor aduce noi „documente” in ancheta celor trei, mereu in cautare de „martori oculari”, de „furnizori de informatii”, de „traficanti de senzational”.
Daca la un moment dat Femeia in rosu lasa impresia unui roman-document, realist, incet-incet cititorul poate observa ca asa-zisa lume reala, cu „martori oculari” si „surse”, se transforma in poveste, planurile se confunda, realitatea ia locul fictiunii si invers, cei trei autori reusind prin numeroase puneri in abis „sa enerveze cititorul, sa faca deliciile criticii de intimpinare – si ea, critica (nu-i asa?), tot un fel de frontiera, cu vamesii, granicerii si traficantii ei”. Romanul devine un fascinant joc cu timpul si cu spatiul, un joc cu masti, o „farsa auctoriala”, „o uriasa constructie imaginara, atemporala si atopica, la care participa zeci de minti si sute de suflete”, o parodie a tehnicilor narative si a kitsch-ului, dar, in acelasi timp, o lectie de postmodernism.
La finalul cartii, dupa experienta de pe drumul fantomelor, dupa ce i-au aratat cititorului „subsolurile incandescente in care se face si se desface” romanul, cei trei scriitori „o iau de la capat. Reitereaza tot. Traseul Timisoara-Lunca. Apoi, rind pe rind, cartea pe care au scris-o. Inca n-a aparut. O vor desface iar in fisii. Vor taia (ca in propria carne vie) pasaje. Vor compune altele. Vor rescrie. Pina atunci insa, refac acest drum. Umbre? Spectre? Poate. In strictul sens al cuvintului”. Experimentul Femeia in rosu are ca scop „exorcizarea”, desprinderea scriitorului roman de vechile sale complexe.
Adriana Babeti, Mircea Mihaies,
Mircea Nedelciu, Femeia in rosu,
colectia „Fiction Ltd”,
Editura Polirom, 2008, 34.95 lei