In intreg romanul se simte grija excesiva a autorului pentru scrisul sau, pentru textul caruia i-a dat viata. Desi unii critici au fost sceptici in privinta succesului acestui roman, despre care s-a spus ca ar putea sa nu fie primit asa cum se cuvine de cititori, Asediul Vienei se dovedeste a fi o carte care reuseste sa-ti capteze atentia de la inceput si pina la sfirsit.
Istoria Asediului Vienei este cea a degradarii unei lumi. Locul de desfasurare a actiunii este Apudul (cu strada „Calvaria” si cartierul „Bosnia”, cu cimitirul „Bunavestire” si „Dealul Crucii”), un mic oras transilvanean, imaginar, un spatiu in care oamenii, nostalgici dupa vremurile trecute ale aristocratiei, traiesc ca intr-un turn (tren) Babel, dar reusind totusi sa comunice intre ei, in ciuda tuturor diferentelor.
Romanul este construit si pe antiteza permanenta dintre Lumea Veche si Lumea Noua, reprezentate de doamna Ster, respectiv de Ignat P. Brandusa, aristocrata si parvenitul. Revelionul „cu vinzare”, organizat in casa distinsei doamne Ster, simbolizeaza de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Noua, cea a tranzitiei, in care indivizii precum Brandusa se simt in largul lor. Locul aristocratiei este luat de o democratie salbatica, de noua burghezie, ai carei reprezentanti sint acei „machos dolofani de extractie dacica sau fino-ugrica, convertiti dupa Revolutie in traficanti de valuta, dotati cu telefoane celulare si in relatii excelente cu Politia, care misunau in Piata Carolina, rasucind pe degete grele de aur cheile masinilor second, dar aproape noi, si soptind oricui se afla in trecere pe acolo: Marci, dolari, forinti. Vorbeau ca pentru ei, abia miscindu-si buzele, cum fac batrinii cind se roaga, sau cind isi pierd mintile din pricina postasilor care intirzie cu pensiile”.
Intregul roman sta sub semnul iernii si al mortii
Majoritatea personajelor, bovarice, traiesc din amintirile Lumii Vechi („Vine o vreme cind, vrind nevrind, traiesti din amintiri!… Trecutul, piinea noastra cea de toate zilele!”), ca „intr-un mormint cu vedere spre viata”, din ce in ce mai indepartati de Occident, cu o „cultura minora” (pentru Brindusa, o cultura „pedofila”) si „intimplari marunte”. Multi oameni pleaca din oras, asa cum este si cazul lui Petru Cain, ceasornicarul evreu, de care locuitorii Apudului se despart cu greu („– Se duce la ai lui, sopti Ghereta imbunat. […] Numai noi ramineam la ai nostri, scapa el printre dinti intr-un tirziu…”). Fiecare plecare lasa un „gol”, in „istoria noastra tot mai plina de goluri”, cum spune un personaj din roman.
Apudul este locul din care se pleaca spre Vest, spre Occidentul iluziilor, iar cei care ramin (care nu vor sau nu au unde sa plece) sint condamnati la mizerie si ratare sociala. Intregul roman sta sub semnul iernii („– Se-ndeasa frigul. De unde vine atita frig? […] – Acum poa’ sa vina da oriunde, ca sintem liberi… – Da’ noi sintem o tara mica. Unde intra atita frig? – O parte intra in tara, o parte intra in noi…”) si al mortii.
Totul se roteste in jurul Anului Nou, asteptat de locuitorii orasului, in jurul revelionului cu vinzare din casa aristocratei Ster, retrasa la tara si obligata sa-si vinda tablourile de colectie. Daca „vechii” locuitori ai Apudului sint oameni carora comunismul le-a confiscat trecutul si memoria, „noii” burghezi, in frunte cu privatizatul Brindusa, sint simboluri ale „evolutiei” si ale societatii de tranzitie.
In inceputul romanului intilnim metafora trenului, a trenului care nu duce nicaieri, trenul Babel, sau trenul tranzitiei. Doar Sebastian Ghereta, postasul, mai viseaza la un miracol, la o veste iesita din comun, la „un mesaj epocal”, cum ar fi, de exemplu, cel despre sosirea lui Mesia in gara din Apud: „Sosesc vineri, ora 16. Asteptati gara. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Si Mesia vine. Si nimeni la gara decit navetisti cu ochii cirpiti de somn. Nu tu primar, flori, fanfara, cetateni”.
Am putea spune ca Asediul Vienei, care sta sub semnul operei lui Robert Musil, descrie o lume fara insusiri, lumea oamenilor „recenti”.
Horia Ursu, Asediul Vienei,
colectia „Proza”, Editura Cartea Romaneasca”,
2007, 29.95 lei