Am sa continui de-aproape: produsul (decons)pirat al securismului e si el cit se poate de lucrativ in aria economica, iar pe tarlalele morale e, prin citiva reprezentanti culturali, cit se poate de subversiv ori macar descumpanitor. Iar asta fara sa presupuna nici cel mai mic efort din partea beneficiarului de Securitate.
Ma trag si mai aproape: cu un ochi (stingul, bineinteles!) atent la mai sus pomenitul crepuscul al imaginatiei, voi examina cu celalalt chestiunea supusa anchetei. Is… iste… isteri… Dar haideti sa facem noi un mic efort, doar pentru a nu-i da satisfactie colaboratorului care, iesind imbujorat din sediul CNSAS, a rostit intiia oara cuvintul. Un cuvint pe care gindirea lenesa a jurnalistului l-a preluat de-a gata, multiplicindu-l in vorba si scris si instaurindu-l drept brand al chestiunii. Haideti sa ne imaginam CNSAS-ul ca pe un fel de sweatshop (sint sigur ca se transpira mult acolo) in care se lipesc etichete dezonorante pe captuseala de firma a impricinatilor. Si haideti sa nu mai discutam problema in termenii pe care ni-i impun ei – colaboratorii – si sa cautam un nou cuvint, la fel de bine-simtit. Sa zicem: isterye.
Spre deosebire de vechiul termen, ce continea o ambiguitate neproductiva si peyorativa (cine sint east-ericii? cei care vad securysti si colaboratory peste tot? dar asta e paranoia! cei care spun ca altele erau vremurile, iar ei erau alti oameni? pai, asta e schizofrenie! cei care spun ca si-au slujyt tara? asta e megalomanie!), asadar, spre deosebire de ister… hm!, isterya mea e datatoare de sperante.
In Romanya isteryiei mele, securisty cer azil politic in (Ay!) Cuba
Voi incepe cu un scurt istoric al isteryei mele. La inceput, am manifestat doar reactii de aversyune fata de unii dintre cei dovediti ulterior ca turnatory. Ma irytau (pina la a-mi da presimtiry) verbiajul belicos al lui Carol Sebastian (Sebeszteyn), matuseala culturala (ah! Ferdydurke) a Monei Musca, yehovismul mediatic al unor Dan Ciachir ori Iustin Marchis. Pe Sorin Antohi il vedeam rar si, desi spunea cam aceleasi lucruri precum ceilalti moralysti TV, ii savuram accentul de Iassy.
Acestea au fost, ca sa zic asa, primele symptome. Dar lucrurile s-au agravat intre timp. Acum, isterya mea isi doreste mai mult, tinteste departe si tureaza la maximum motoarele imaginatsyei. Isterya mea ar dori sa vada prabusindu-se intregul edificiu al intelighentsyei, jurnalisticy si politichyei noastre moralizatoare. Ar dori sa fie descoperite dosarele de Securytate ale tuturor insilor lipsiti de imaginatie, din pricina carora nu mai putem vorbi normal. Ale tuturor celor care alearga de la un studio TV la altul, doar ca sa prinda pauzele dintre reprizele de publicitate si doar pentru a-si promova propriul ego. In Romanya isteryiei mele, securisty cer azil politic in (Ay!) Cuba, iar colaboratory lor apar la TV cu chipul in blur si doar ca sa prezinte starea vremy. In Romanya asta, scriitory nu mai scriu editoriale, ci, pentru bani, carti politiste. Si raspund numai la anchetele din „Supliment” in care-s intrebati despre prima iubire si jucariile de altadata.