Șapte zile de muzică în care să uiți de stres, de pandemie și incertitudinile viitorului și să visezi cu ochii deschiși în compania unor oameni sensibili și generoși. Acesta e rostul muzicii, să deschidă ușa speranței, să aducă încredere. De ce ai merge la un festival de muzică de cameră care se întâmplă la Iași în epoca Omicron și a neliniștilor geopolitice? Iată zece posibile motive ale unui om subiectiv, dar recunoscător la fiecare întâlnire cu muzica.
- Noutate
…și unicitate, ba chiar un soi de bizarerie, pentru că ce poate fi mai extravagant decât un festival cameral într-o țară în care muzica de cameră e specie pe cale de dispariție. Deși viorile încă se mai duelează, iar pianele încă mai călătoresc, în România sunt tot mai rare formațiile instrumentale, de la trio sau cvartet, până la cvintet și ansambluri mici camerale, ceea ce face ca un repertoriu fascinant să devină inaccesibil. Ai putea doar să fii curios, e singurul festival din România în care poți asculta vreme de o săptămână capodopere ale repertoriului clasico-romantic și contemporan cameral, cu partituri compuse chiar în 2021, cu prime audiții românești și locale – Pēteris Vasks sau Sofia Gubaidulina sunt doi mari compozitori contemporani complet necunoscuți în România! Interpreții sunt excelenți, muzicieni din Scandinavia, Asia, Europa de Vest și România, iar anul acesta vine la Iași chiar și un cornist din Insulele Feroe, țărișoara cu o populație cât a municipiului Bârlad, pe care, pe vremuri, o băteam mereu la fotbal.
- Speranță
Chiar atunci când e melancolică, muzica are puterea de a regenera forța interioară: lamento senzual în Quejas, o la Maja y el Ruiseñor, dezolare și fraternitate în Fratres, dor și tandrețe în Serenade Lointaine, meditație ca rod al tăcerii în The Fruit of Silence și profundă melancolie în Trio élégiaque nr. 1 în sol minor, lucrări de Granados, Pärt, Enescu, Pēteris Vasks și Rahmaninov din superba primă seară Classix 3, „Elegy of Hope“. Lăsați orice grijă, voi cei care intrați! Speranța e înăuntru.
- Experiment
Un cvartet, vehiculul ideal al călătoriilor camerale într-o lume aparte, e formația pe care o aștept cu nerăbdare la această ediție Classix. Sunt tineri și excelenți instrumentiști, legați de pasiunea pentru muzica de cameră și de tradiția vieneză ce vine de la celebrul „Wiener Klang“. Barbara, Nikita, Konstantin și Daniel sunt muzicieni care vin din Austria, Rusia, Belarus și Brazilia, aducând fiecare moșteniri individuale în patrimoniul comun al muzicii de cameră. Au un repertoriu vast și o discografie impresionantă, din care am ascultat cu plăcere anul trecut un CD cu lucrări de Zemlinsky, Wellesz, Webern și Kreisler, compozitori interziși în Germania și Austria în cei mai tenebroși ani ai secolului ’20. La Iași vor cânta, în sala „Henri Coandă“ a Palatului Culturii, Cvartetul „disonanțelor“ de Mozart și Fata și moartea de Schubert, dar și Cvartetul de coarde nr. 4 (1993) de Sofia Guibadulina, în premieră românească. Lucrarea începe cu un fragment instrumental pentru medii electronice, înregistrare numită secțiune B, ce este imitat/ reluat ritmic, câteva măsuri mai târziu, într-o altă înregistrare redată numită secțiunea A. Prin această suprapunere, Gubaidulina își propune să separe spațialități: „Experimentul meu a vizat o separare a celor două spații, pe care am încercat să o fac audibilă“, spunea într-un interviu compozitoarea care astăzi are 90 de ani. Un experiment în care realul trebuie să se nască din ireal și care presupune instalații de sunet și lumină, în care muzicienii folosesc mingi de plastic pe corzi pentru a cânta morganatice arco sau pizzicato. Un experiment pasionant!
- Fantezie și feminitate
Idealul romantic feminin nu e o utopie, el există, bineînțeles! E ilustrat magistral în muzică de un compozitor ca Chopin, dar nu sunt sigur că e chiar împlinit în zilele noastre. Știu însă cu certitudine că Sonata pentru vioară și pian a lui Markus Paus, scrisă în 2020, e o capodoperă de o frumusețe ireală. O veți asculta în interpretarea norvegianului Bjarne Magnus Jensen și a fantasticei pianiste sud-coreene Grace Jee Eun Oh. Partea a doua a programului e o incursiune vocală într-o affaire de cœur a duoului francez Shana Moron-Caravel, soprană, și Florent Mourier, pian – lieduri și chansons de Ravel, Debussy, Poulenc și două compozitoare cvasinecunoscute în România: Pauline Viardot și Cécile Chaminade.
- O călătorie în lumea celor care nu cuvântă
Un arici morocănos, o veveriță agitată, o bufniță și alte viețuitoare nocturne și o scenă finală desprinsă direct dintr-un basm în care toată lumea se ceartă cu toată lumea, cam acesta e Concertino lui Janáček, în care prima mișcare e scrisă doar pentru corn și pian, a doua doar pentru clarinet și pian, cele două viori, viola și fagotul alăturându-se pe durata părților III & IV. Dragoș Cantea – pian – are multe note de cântat, pentru că Janáček a gândit inițial această lucrare ca pe un concert pentru pian. Fantezia animalieră debutează cu Păstrăvul schubertian. Delicios și, veți vedea, emoționant!
- Back To the Future: The Recital
Acesta ar putea fi recitalul prin excelență al ediției, în care impresionantul violoncelist german Gustav Rivinius (căruia eu îi sunt recunoscător pentru înregistrarea celor două cvartete cu pian de George Enescu, împreună cu Tammuz, la Munchen, în 2010, pentru CPO) și unul dintre cei mai cunoscuți pianiști scandinavi, Håvard Gimse, vor interpreta Beethoven, Debussy, Nadia Boulanger și Șostakovici. Sunt foarte curios ce vor cânta la bis.
- V de la viking
Pe 31 mai 2021 am urmărit unul dintre cele mai bune recitaluri camerale ale anului trecut din Folkehuset Absalon, Copenhaga, cu V Coloris Quintet, un cvintet de suflători cu componență danezo-faroezo-română. Pe 18 februarie îi voi revedea live, în foaierul Palatului Culturii din Iași, într-un program superb și consistent cu muzică de Ligeti, Doina Rotaru, Grieg, Nielsen și Pēteris Vasks. Garantez piele de găină, pe Odin și Thor și Freya!
- Prietenie
Prietenia e inerentă în muzică și asta se va vedea la concertul de la Teatrul Național din 19 februarie, care aduce jazzul și muzica clasică pe aceeași scenă, cu Orchestra Națională de Tineret a Moldovei și Orchestra de Cameră Sonos Alumni într-un program Britten (umor și reciclare neoclasică a unor teme muzicale din copilărie), Bottesini (dialog concertant virtuoz pentru vioară și contrabas cu Tudor Bolnavu, vioară & Virgil Florin Prisacariu, contrabas), Oleg Negruța (sinteză între tradiție, jazz și estradă cu Daniel Paicu, clarinet) și Jazzissimo – Divertisment pentru orchestră de cameră și percuție (2016) al ieșeanului Romeo Cozma.
- Instinct primar
Adică forță și virtuozitate cu pianiștii Greg Niemczuk și Anna Lipiak în Lutosławski și Juliusz Zarębski, doi compozitori polonezi de epoci diferite, dar la fel de puțin cunoscuți în România, Ceaikovski cu al său celebru Spărgător în aranjament pentru patru mâini de Nicholas Economou și, mai ales, Béla Bartók cu Sonata pentru două piane și percuție, care se va cânta în premieră ieșeană, la 85 de ani de când a fost scrisă, de pianiștii Toma Popovici și Daniel Dascălu și percuționiștii Alexandru Stroe și Sorin Rotaru.
- Dialog
Pentru că a treia ediție Classix are și evenimente conexe: proiecția unui film documentar produs de Forumul Cultural Austriac, vernisajul Eroinele cu scriitorul Dan Lungu și directorul Forumului Andrei Popov eroi principali, o prelegere despre femeile compozitoare din secolele 20 și 21 cu soprana și muzicologa Astrid Kvalbein, plus o dezbatere cu aceeași doamnă, care e și director al Academiei Norvegiene de Muzică, alături de muzicologul Valentina Sandu-Dediu, dirijorul Cristian Lupeș și pianistul Dragoș Cantea, despre figurile feminine în istoria/ industria muzicii clasice. Last but not least, masterclassuri: zece dintre muzicienii invitați susțin la Iași cursuri de măiestrie pentru tinerii muzicieni din România.
Audiție plăcută!
Cinthya Flores
FOTO: © The Phope