pacat ca n-ai venit la Taormina anu' asta! Era toata gasca-n par – Edna & Dan, Jay W., Deborah –, ba au mai aparut si fete noi, cum ar fi Elsa (Zylberstein) sau Jordi (Molla), care erau care in juriu (Elsa), care invitati (Jordi). Elsa a aparut vreo doua zile la cocteilul traditional de la hotel Timeo – unde acum trebuia sa-ti iei invitatie zilnic, doar cu badge-u' nu mergea! –, dupa care a disparut...
Am intrebat, mi s-a spus ca a trebuit sa plece (din localitate si din juriu) pentru ca unii intrasera in casa ei de la Paris, ceva de genu’. Evident, nimeni n-a crezut. Mie mi-a parut sincer rau, ca-mi place gagica, dar celorlalti nu. Acuma, nu stiu ce sa mai cred. Se pare ca nu e foarte bright, de asta m-am prins si eu: am complimentat-o pentru rolul surorii lui Kristin Scott Thomas din Il y a longtemps que je t’aime (vazut de noi la Berlin), i-am mai marturisit ca „il y a longtemps que je… ” (de cind am vazut-o in Minna Tanenbaum), la care ea mi-a zis ca a jucat si-n Modigliani! Probabil ca a vrut sa fie politicoasa, ca-i spusesem ca sint din Romania si Modigliani a fost turnat aici (cu Loredana, Zavorana si tot Pro-ul), dar sa invoci un film ca Modigliani nu mi se pare foarte politicos, nu? In fine.
Da’ Jordi ti-ar fi placut! Il stii din enspe mii de filme – ultima oara cred ca l-ai vazut in pelteaua de Elizabeth the Golden Age, era regele Spaniei (ala ciudatu’). Da’ el e catalan. Si a fost in Romania si recent, cind cu Bunraku, si-n ’90, ca turist. Asta mi-a zis-o cind am stat de vorba (unde altundeva?) pe terasa Timeo, si mi-a cerut o carte de vizita, si eu le-am scapat pe toate pe jos… a trebuit sa se aplece sa mi le stringa, saracu’. Unu’ cu nasu’ pe sus n-ar fi facut-o, corect? Si scrie si romane (are deja doua aparute), si picteaza – intra pe www.jordimolla.com sa le vezi.
Daca nu le dai Transformers, ca anu’ trecut, se ridica si pleaca
Asaaa, cine-a mai fost? Pai, a fost nenea Paul Schrader, de Taxi Driver-a faima; foarte OK omu’, am stat la masa cu el intr-o seara si mi-a povestit cite-n luna si-n stele, ba despre Marty (Scorsese, cu care-a mai facut The Last Temptation of Christ), ba despre Richard (Gere, cu care-a facut American Gigolo), ba despre filmul facut in Romania, si cum se lucreaza in Romania (noi stim).
A primit un premiu omagial, blabla, si ne-a aratat – in Teatro Greco – filmul lui din 1985, Mishima, la care-am cazut pe spate (nu-l vazusem). Era intr-o copie restaurata si arata de incremeneai. Foarte bun filmu’, da’ astia care vin in amfiteatru n-au rabdare nene: daca nu le dai Transformers, ca anu’ trecut, se ridica si pleaca. Pling gradenele… N-a avut cine stie ce succes nici The Godfather (tot restaurat), iar mediumetrajul lui Fellini, Toby Dammit (care arata, si asta, fantastic), a avut noroc c-a fost prezentat la-nceput. Cu Godfather-u’ au zis ca deh, „filmat in Sicilia”, o sa vina lumea sa-l (re)vada. Aiurea.
Da’ macar am apucat s-o vad (de la distanta – ca stii unde stateam noi in amfiteatru? sa nu ne scuipe seminte-n cap) pe Ornella Muti, care-a dat banu’ sa se restaureze. Frumos din partea ei. Si frumoasa si ea – desi, nu stiu de ce, purta ochelari de soare. Si era seara, ca ziua nu se fac proiectii in amfiteatru. I-am amuzat, pe Jay si ceilalti, spunindu-le ce porecla ii gasisem Ornellei prin facultate. Te prinzi care, cu „P” in fata… si cu „f” in loc de „m”. M-au pus sa repet de nustiucite ori, erau pe jos de ris. Copii, ce vrei. Americani.
Gide nici nu apare, decit in poze
Din competitie n-am vazut prea multe filme (mediteraneene toate), da’ macar am vazut al de-a luat trofeul. Ein shams, egiptean. Nu era rau, da’ trist – cu o fetita care are leucemie si cu familia care nu stie. Si pe urma afla, si nu mai au ce sa faca, si fetita moare si viata isi continua cursu’. Melodrama, da’ de bun-simt.
Altele, in schimb, au fost cam groaznice! Filmu’ lu’ Mike Figgis, Love Live Long – titlu’ e pe dos de cum s-ar citi normal, da’ asa e si filmu’, penibil cu pretentii. Iar la Un amore di Gide (italian, ba chiar sicilian) am zis sa ma duc – sarind peste o dupa-amiaza superba de plaja! – ca deh, „filmat in Taormina”. Era cu nepoata Annei Magnani (Olivia, care e cam varza saraca), pentru ca in Italia actorii sint – in general – copiii sau nepotii unora mult mai celebri decit vor fi ei vreodata (cu exceptia lui Luigi Lo Cascio, care era si el p-acolo si care e foarte decent). Si tot filmu’ se petrecea pe Corso Vittorio Emmanuele, pe terasa Timeo si pe drumu’ ala spre cruce, unde-ai ajuns tu iar eu mi-am facut cruce, n-as fi urcat nici mort.
Gide nici nu apare, decit in poze si-n ceva imagini de arhiva. Iar fata Magnani se tot flendura prin cadru, fara pic de sex-appeal (ca de talent nici n-are rost sa vorbim). In fine; mai bine ramineam la piscina.
Care e tot acolo, cu baiatu’-model (am aflat ca e fiul unuia dintre patroni) si cu nemtoaica de anu’ trecut, Effi. Care-ti transmite complimente.
Am mai cunoscut un tinar din Padova, Paolo, care face niste scurte experimental/viscerale, mi-a aratat doua pe peretele camerei de hotel. Pe Anthony Lane (criticul de la „New Yorker”, desi el e englez), care-a avut o discutie f misto, moderata de Fainaru. Si pe un baiat din Catania, Alessio, care e patronul restaurantului chiar de linga cel unde-am mincat anu’ trecut – si-am lasat o caruta de bani. Al lui e mai bun si mult mai ieftin. (Ca nu m-a lasat inima si-am mers intr-o zi si la Catania, for old time’s sake…)
Ce sa-ti mai zic? Ah, da: eu am avut fix aceeasi camera ca anu’ trecut (cu terasa aia uriasa si vedere spre mare & Etna), iar Etna era in eruptie: noaptea, inainte sa ma culc, ma uitam un pic nelinistit la scurgerea aia rosiatica de lava, care cica se varsa intr-un fel de caldare naturala. Nu-mi dau seama cum e cind se umple caldarea.
Hai pa, te pup
Leutu