![](../images/numere/189/Attila_Bartis.gif)
Mai avem de facut foarte multe. Noi stim foarte putin unii despre altii si pentru mine, din acest motiv, sint importante evenimentele literare precum "European Borderlands" (acesta a reunit in urma cu un an, la Iasi si Bucuresti, autori din Romania si din mai multe tari europene, printre care si Attila Bartis, György Dragoman si Filip Florian – n.r.). Nu astept nici un miracol peste noapte... Insa atunci a fost pentru mine momentul in care am fost pentru prima oara scriitori romani din Romania, scriitori romani din Basarabia si scriitori maghiari nascuti in Romania.
Reprezinta o miza pentru dumneavoastra spatiul romanesc?
In primul rind, aici m-am nascut. Aproape tot ce am sufleteste e de aici, de la Tirgu-Mures, unde am trait pina in 1984. Situatia ungurilor plecati de aici, din Romania, e una speciala. Ei au doua vetre. Au una aici, in Ardeal, si una ori in Budapesta, ori in alte parti ale lumii.
Cum merg lecturile publice in Ungaria? Aici nu sint prea populare inca…
Deocamdata, nici in Ungaria nu se vind bilete la lecturi, dar e foarte bine. Pentru ca in tarile noastre nu cu asta ar trebui sa se inceapa. In primul rind, publicul trebuie sa se obisnuiasca, sa afle ca exista si astfel de lucruri foarte diferite de lecturile anilor ’80. Imi amintesc bine pentru ca am fost la multe dintre ele in fabricile socialiste si in casele de cultura ale satelor.
Cum a fost la „European Borderlands”?
Am mai fost la citeva festivaluri literare foarte faimoase, dar din punct de vedere sentimental, cel din Romania a fost de departe cel mai important pentru mine.
„Cititorule! Ai pus deja mina pe aceasta carte. Te rog sa o rasfoiesti si sa citesti trei fraze. Plimbarile au efect curativ. Chiar farmec. O plimbare temeinica poate prelungi cu ani buni viata plimbaretilor, a locurilor de pelerinaj. In acest sens, Plimbarea nu este doar un roman, ci si o plimbare. O forta tamaduitoare. Iar boala nu este decit decadenta. Plimbarea descrie decadenta si se ridica impotriva ei. A existat odinioara un imperiu printre ale carui ruine traim noi. Epoca lui de aur a fost una de argint, iar cea de argint a fost de fier. Si doar in aparenta etern: obiectele ni s-au pastrat, insa oamenii lui au murit aproape intotdeauna… Dar sint suficiente doar citeva nume de statiuni balneare si vedem aievea un imperiu intreg, de la Marienbad pina la Tusnad si de la Abbazia pina la Baile Tatra. Una dintre locatiile Plimbarii este o statiune balneara, dar nu in epoca ei de aur, ci mult mai tirziu, undeva intre 1968 si 1992. Majoritatea celor care au apucat sa-i vada epoca de argint au murit inca de cind cei din generatia lui Attila Bartis erau copii. Acum, scriitorul epocii de plastic tirzii le cinta respectuos prohodul. Se pare ca Plimbarea e primul roman care o face.” (Istvan Kemeny)
Plimbarea
Traducere din limba maghiara de Marius Tabacu, editie cartonata
Plimbarea este povestea unui copil abandonat al revolutiei, un orfan al Estului la intersectia marilor conflicte ideologice. Este relatarea maturizarii sale intr-o lume framintata de insurectii impodobite cu pene de paun, marcata in egala masura de ostilitatea celor din jur si de dragostea putinilor apropiati, ce vor cadea pe rind in bratele mortii. Copilul care incarunteste in somn, blestemat parca sa-i piarda pe toti cei de care se ataseaza, deapana firul unei vieti de-o stranietate care sfirseste prin a deveni dureros de familiara. Concizia fermecator controlata a stilului contribuie in mod semnificativ la construirea unei atmosfere de un cenusiu apasator, sfisiat pe alocuri de explozii bine dozate de culori stridente.
Biografie
Attila Bartis s-a nascut in 1968 la Tirgu-Mures. In 1984 s-a mutat, impreuna cu familia sa, in Ungaria, dupa ce tatal sau, jurnalist, s-a luptat multa vreme cu cenzura. In prezent traieste la Budapesta. Este un fotograf reputat si, totodata, unul dintre cei mai cunoscuti si mai apreciati scriitori maghiari ai momentului, cartile sale fiind traduse in numeroase limbi.
A debutat in 1995 cu romanul A seta (Plimbarea, Polirom, 2008), urmat de volumul de povestiri A keklo para (Ceata albastruie, 1998) si de romanele A nyugalom (Tihna), adaptat pentru scena si marele ecran si tradus in romaneste in 2006, cu un succes considerabil in rindurile cititorilor, si A Lazar Apokrifek (Apocrifele lui Lazar, 2005). A fost distins cu premiile Tibor Dery (1997), Sandor Marai (2002) si Attila Jozsef (2005).
Ce spune presa
„Elet es Irodalom”
„Daca ar fi dupa mine, as propune Tihna pentru premiul «Cartea Anului»… Are suficient sex (i.e. pornografie), nebunie si un strop de narcisism: categoric, nu o recomand pudicilor instabili emotional. Brutala, necrutatoare. Femeile o citesc cu (pre)dilectie, barbatii – cu o unda de multumire.”
„Actes Sud”
„Attila Bartis si-a cucerit deja cititorii maghiari si germani prin umorul sau, prin talentul stilistic si prin capacitatea de a aborda erotismul si violenta. (…) El se ridica deja la nivelul marilor scriitori ai Europei Centrale – si ne gindim, evident, la scrierile de tinerete ale lui Kundera, dar si la primele texte ale polonezului Andrzej Stasiuk.”
„Chronicart.com”
„Derutant, Attila Bartis reuseste sa transmita o violenta sufocanta intr-un text deconstruit, care pierde deseori cititorul doar pentru a-l regasi mai tirziu, dupa un dus rece ca gheata.”
„Lire”
„Attila Bartis reuseste sa exprime superb aceste inchisori interioare, cu ajutorul unei scriituri impinse pina la extrem. Un roman magnific in care istoria, politica si destinele individuale se intilnesc si se intretaie inevitabil, pina in pragul dezastrului.”
„Livres Hebdo”
„Un autor de care vom mai auzi, pentru ca emana foarte multa energie.”