Simtind nevoia de a experimenta in alte directii, Dan Byron si-a implinit un vis, acela de a avea un album acustic. Dupa multa munca de studio si concerte, de curind a fost lansat un DVD live acustic.
Acoustic Drama este primul concert unplugged lansat pe DVD al unei trupe romanesti. Este vorba de un concert special Byron, care a avut loc pe 3 aprilie 2008, la Teatru 74, in Bastionul Macelarilor din Tirgu Mures, un concert cu piese vechi si noi reorchestrate in maniera acustica, beneficiind si de participarea extraordinara a lui Alexandru Andries si a Paulei Seling.
Nu au existat reinregistrari ulterioare in studio, pentru ca experienta acustica sa fie cit mai naturala posibil. DVD-ul, realizat in conditii audio-video de inalta calitate, produs de Byron Management si Real Sound&Vision si distribuit de A&A Records, contine si o galerie foto, videoclipul piesei Blow Up My Tears (filmat de Oleg Mutu) si numeroase scene de la filmare (making of).
Urmatorul pas in promovarea DVD-ului il reprezinta tocmai un turneu ce va debuta la Iasi, pe 14 decembrie, la Teatrul „Luceafarul”, incepind cu ora 20.00. Turneul va continua la Sibiu, la Filarmonica de Stat, Sala Thalia, in data de 19 decembrie, ora 20.00, pe 20 decembrie la Tirgu Mures, la Universitatea de Arta Teatrala, Sala Studio, de la ora 20.00 si se va incheia pe 21 decembrie, la Cluj, la Casa de Cultura a Studentilor, tot de la ora 20.00. Byron il va avea ca invitat special pe Alexandru Andries in acest turneu de exceptie, unde totul se va cinta unplugged, pe scena fiind prezent si cvartetul Savartum. Biletele costa 30 de lei si se gasesc in reteaua Diverta, pe www.ticketpoint.ro si www.bilete.ro.
Dan Byron: „Daca ma gindeam la imagine, puneam o fata sa cinte sau ma apucam de cover-uri”
Cine sint eroii tai si citi din ei continua sa te inspire?
Daca i-as insira aici, nu am mai avea spatiu pentru interviu. Am sa ma rezum la citeva nume care mi-au influentat flagrant viziunea (auziunea?): Ludwig van Beethoven, Nusrat Fateh Ali Khan, George Gershwin, Peter Gabriel, King Crimson, David Bowie pe alocuri, Camille Saint-Saens, Diamanda Galas, Radiohead, My Brightest Diamond, Claude Debussy, Led Zeppelin, Gentle Giant, Joni Mitchell, Jeff Buckley, Soundgarden, Tori Amos, Massive Attack, Moloko si gata, ma opresc. N-as putea sa-ti spun exact cit ma influenteaza fiecare dintre ei – pentru asta exista critica.
Byron a crescut ca trupa, am vazut asta de curind la Club Fabrica unde ati cintat. Dupa Alexandrina Hristov si Artanu, sa il vad pe Nae Caranfil cintind pe scena cu voi a fost usor halucinant. Cum s-a produs „minunea”?
Nae este regizorul meu preferat din Romania. In afara de Dolce far niente, am vazut toate filmele lui de nenumarate ori si nu am reusit sa ma plictisesc nici macar o data. Anul acesta l-am cunoscut (prin Ovidiu Niculescu) si am avut surpriza sa il aud cintind la pian si voce niste piese superbe, in limba romana, pe care nu le stiam. Am aflat cu stupoare ca respectivele piese ii apartineau si ca faceau parte dintr-un music hall scris in 1985, care nu a vazut vreodata lumina scenei. Asa ca i-am propus sa prezinte doua parti din De cealalta parte a zidului la aniversarea Byron.
Stiu ca visai la un proiect acustic si ca ti-ai implinit acest vis. In ce fel crezi ca a intregit realizarea lui imaginea publicului despre trupa Byron?
Nu prea ma gindesc la imaginea pe care si-o creeaza publicul despre noi. Daca ma gindeam, probabil cintam alt gen. Sau nu cintam eu – puneam o fata. Sau ma apucam de cover-uri, ca e la moda.
Pregatiti un turneu cu acest proiect acustic. Ii aveti invitati pe Alexandru Andries si cvartetul Savartum. Ce asteptari ai de la acest turneu si in ce directie crezi ca veti evolua muzical vorbind?
Turneul asta e un fel de „invierea lui Lazar” – Byron incepe sa scoata capul afara din cluburi. Sa nu ma intelegi gresit, imi place in cluburi, dar cred ca a venit vremea sa cintam si pentru spectatorii care nu suporta fumul sau inghesuiala.
Cit de important crezi ca este pentru un band un manager? E oarecum un cliseu sa se vorbeasca despre artisti ca despre oameni lipsiti de simt practic. Cum te raportezi la acest enunt?
Managerul este pentru o trupa cum este presedintele pentru o tara. Numai ca managerul este in afara reflectoarelor. Artistii sint asa cum spui, in mare majoritate lipsiti de simt practic, dar mi se pare un lucru destul de normal. E greu sa creezi ceva si dupa aceea sa incerci sa valorifici acel ceva, sa incerci sa-l vinzi.
Nu zic ca o trupa nu poate supravietui fara manager, avem destule exemple printre trupele din tara. Dar nu cred ca supravietuirea este o existenta ideala.
„La inceput a fost ideea. O idee care ma obseda de citiva ani. Trupele prin care treceam se eschivau cu usurinta in fata unui efort atit de mare pentru o chestie atit de mica si tot timpul se gaseau motive pentru a face numai pe jumatate un concert acustic. Vazusem nenumarate unplugged-uri, incepind cu celebrul Nirvana, trecind prin Annie Lennox, Pearl Jam, Eric Clapton, The Cure, Alice in Chains, Bjork si terminind cu mai recentul Korn. Ideea de unplugged ma fascina – sa prezinti un material muzical conceput pentru instrumente electrice intr-o haina acustica, mai intima si cu alte valente de exprimare.” – Dan Byron
» „Probabil ca trebuie sa treaca o perioada ca sa ne bucuram si noi de DVD asa cum este el acum, fara sa incercam sa vinam greseli de montaj sau de sunet. Dar astea sint riscurile meseriei. Si Forbidden Drama a trecut prin faza asta – 6 luni de la lansare l-am putut asculta linistit, fara sa-l judec.” – Dan Byron