Cristina Modreanu, in volumul sau Casa dinauntru, incearca sa faca o analiza a teatrului romanesc contemporan si a evolutiei spatiului teatral de la scena mare la strada din mijlocul orasului, sau la scena din subsol. In acest sens, exemplele ei sint destul de sugestive. Sint analizate, rind pe rind, spectacole de teatru ale tinerilor regizori de astazi, evidentiindu-se apropierea spatiului teatral de spectator. Cristina Modreanu reuseste sa surprinda principalele momente ale tranzitiei teatrului. Autoarea imbina critica teatrala cu o teorie originala despre teatru, astfel incit la un moment dat cititorul nu mai stie cit este critica literara si cit este teorie. Cristina Modreanu „povesteste cu economie si implicare discreta aventurile teatrului romanesc din ultimele doua decenii“, asa cum spune George Banu in prefata cartii.
Scriitoarea patrunde in „viata subterana a teatrului romanesc“, descriind in detaliu teatrul rezistentei si al noii generatii de regizori. Acelasi George Banu mai spune ca volumul Cristinei Modreanu „se plaseaza in perspectiva ritualurilor de constructie… Din bucati si fragmente, utilizind cimentul din sine, se inalta casa dinauntru“. Casa dinauntru, acesta este si titlul cartii care vorbeste despre teatrul contemporan, printre putinele de altfel care reusesc sa analizeze intr-un mod original arta teatrala in spatiul romanesc postdecembrist.
Casa „cu suflet“
Primul capitol, care poarta si titlul cartii, incepe cu imaginea casei ca „spatiu vital“, imaginea casei „cu suflet“, care adaposteste amintirile tuturor celor care au locuit in ea. Casa despre care scrie Cristina Modreanu este casa construita de teatru, din „caramizile spectacolelor vazute“, care alcatuiesc arhitectura interioara a fiintei pe deplin sedusa de aceasta arta: „Sa construiesti o casa. Apoi sa inveti sa o locuiesti. Sa-i mingii peretii cu umbra ta, sa te imprietenesti treptat cu fiecare camera, sa o umpli cu bucuria si tristetea ta, sa-i dai un sens“. Teatrul este asadar „arhitectul casei dinauntru“, al acelui spatiu interior despre care vorbeste Cristina Modreanu in cartea sa. Una dintre intrebarile la care incearca sa raspunda Cristina Modreanu este cea legata de rolul pe care il are astazi teatrul in societate. In ceea ce priveste teatrul romanesc, implicarea lui nu este una directa, fiindca mult timp acesta a evoluat in stare de anormalitate, pierzind „starturi importante“.
In capitolul trei, Dictatura spatiului teatral, citim ca „valoarea unei productii creste in functie de interventiile benefice asupra spatiului scenic“. Unii spectatori, scrie Cristina Modreanu, sint la un moment dat „victime ale dictaturii spatiului teatral“ care, prin metamorfozele sale, creeaza confuzie, dezorienteaza. Inainte de ’89, spune Modreanu, spectatorii vedeau in teatru doar o forma de eliberare, de evadare din cotidian. Intre spatiul teatral si public se stabilea o forma de comunicare bazata pe „un set de intelesuri cunoscute“, care a condus la „o complicitate perversa“ intre spatiul de joc si spectator. Acest limbaj este aproape de neinteles astazi.
Dupa 1989 s-a incercat o noua abordare a spatiului teatral. Spectacolul de teatru s-a mutat in baruri, subsoluri, poduri sau sinagogi, modificind relatia dintre actor si spectator, apropiindu-i astfel.
Cristina Modreanu, Casa dinauntru,
colectia „Performa“, Editura Cartea Romaneasca,
2008, 24.95 lei