In Evanghelia dupa Iacob, Cireniu i se adreseaza „copilasului“ Iisus astfel: „Tu viata Mea, Tu micul meu Socrate, Platon, Aristotel in leagan, pe Tine vreau sa Te fac multumit“. Evangheliile apocrife sint numeroase si atribuite, in general, apostolilor sau celor din preajma lui Iisus. In realitate insa, ele au o origine eretica si, de mult ori, gnostica. Cunoastem o evanghelie a lui Toma, una a lui Iacob, o evanghelie a lui Filip, Andrei sau Petru. Exista chiar si o evanghelie dupa Iuda, care a provocat de altfel o mare vilva la aparitia sa. Cineva a reunit toate aceste evanghelii apocrife intr-un singur titlu, bineinteles cu scopul de a le ironiza: Evanghelia dupa National Geographic. Cristian Badilita gaseste totusi un rol deosebit de important evangheliilor apocrife in iconografia ortodoxa. Cartea Evangheliile apocrife, aparuta in traducerea sa la Polirom, este considerata un adevarat „roman cristologic“: „Cine se teme de cuvintul «apocrif» – spune Badilita intr-un interviu – ar trebui sa nu citeasca nici un sfert din epistolele pauline, care sint si ele tot apocrife… chiar daca n-ar avea decit o valoare «culturala», evengheliile apocrife fac parte din zestrea formidabila a crestinismului antic si ignorarea lor deliberata mi se pare pur si simplu un act de barbarie“.
O altfel de evanghelie, mai putin obisnuita, este cea pe care ne-o prezinta Christopher Moore in Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus. Scrisa cu mult umor, luind peste picior traditia bisericeasca si exagerind adesea, cu „buna credinta“, Evanghelia dupa Levi (sau Biff) prezinta copilaria si adolescenta Fiului lui Dumnezeu intr-o maniera „scandalos de originala“. Binecuvintarea autorului de la inceputul textului este scrisa in acelasi ton, introducindu-ne brusc in atmosfera cartii: „De cautati risul in aceste pagini, ris sa gasiti. De va aflati aici ca sa va simtiti jigniti, mare sa va fie minia si clocoteasca singele vostru… De vreti sa va puneti la-ncercare sau sa va confirmati convingerile, la concluzii comode sa ajungeti“.
Dictata lui Levi de ingerul Raziel, Evanghelia dupa Biff vine ca o aniversare a nasterii lu Iisus dupa calendarul locuitorilor glodului. Glodul este Pamintul vazut de Raziel de pe un deal de la periferia Ierusalimului. Inceputul povestii lui Biff despre copilul Iisus seamana mult cu cel din Evanghelia lui Toma: „Prima oara cind l-am vazut pe omul care avea sa mintuie lumea – spune Biff – statea linga fintina din centrul Nazaretului, cu o sopirla atirnindu-i din gura… Avea sase ani, ca si mine, si barba nu-i mijise inca pe de-a-ntregul… Iosua mi-a fost cel mai bun prieten“. Avindu-i in centru pe cei doi prieteni, Evanghelia lui Moore e plina de intimplari haioase, calatorii imaginare si invieri din morti. Autorul reuseste sa stirneasca risul, dar trecerea de la un episod la celalalt, toate legate de textul biblic, este poate putin fortata.
Christopher Moore, Mielul: Evanghelia dupa Biff, tovarasul de joaca al lui Iisus,
traducere de Iulia Gorzo, colectia „Biblioteca Polirom. Proza XXI“,
Editura Polirom, 2008, 42.95 lei