...”si pisicile” mi-a scris Magda Mihailescu in dedicatie. A fost prima oara cind am vazut-o emotionata pina la lacrimi. O stiam intransigenta, severa, categorica, avind nu doar orgoliul meseriei, dar si pe al generatiei din care face parte, al cotidianului (“Adevarul”/”Gindul”) pentru care a lucrat multi ani, al propriei valori. Magda Mihailescu e autorul cunoscutei butade despre tinerii “care cred ca cinematograful a aparut in anii ‘90”. La lansarea din 13 iulie, cind a vorbit despre generatia sa nascuta la inceputul razboiului, a continuat-o: “Pentru cei tineri trebuie sa spun ca e vorba de cel de-al doilea razboi mondial” (!).
A fost o lansare chiar emotionanta. Sala “Elvira Popescu” a Institutului Francez era aproape plina. Venisera colegi critici, fosti colegi si prieteni vechi de-ai autoarei, cinefili. Se simtea – poate si datorita culorii cerului la iesire, dar in mod clar datorita faptului ca dupa lansare a fost proiectat ultimul film al lui Francois Truffaut, Vivement dimanche! (care se incheie cu o nunta!) – un aer de sfirsit de ceva si de inceput a altceva. Un prag. Poate si datorita crizei care limpezeste lucrurile. Pentru Magda Mihailescu lansarea a fost, clar, sfirsitul a ceva. A fost visul sau de multi ani sa scrie o carte despre cineastul sau preferat si de-abia dupa 1990 (dupa ce s-a inventat cinematograful!) a avut cum sa o pregateasca in afara granitei, calatorind una-doua saptamini pe an. “Cartea s-a aflat la rascrucea unor noroace repetate”, spune autoarea, care s-a nimerit intimplator intr-un juriu cu Jean-Pierre Leaud, a cunoscut-o pe vaduva cineastului, Madeleine Morgenstern, cu ajutorul careia a studiat timp de mai multi ani arhivele Truffaut, petrecind timp chiar in biroul acestuia de la societatea Les Films du Carrosse (cumparata intre timp de Marin Karmitz si Mk2). A citit tot ce se putea citi despre Truffaut, i-a vazut toate filmele, a parcurs corespondenta, i-a cunoscut apropiatii, s-a imbibat de spiritul lui si, mai mult, a reusit sa se mentina impregnata pe perioada indelungatului travaliu al cartii.
A labour of love
“Draga Madi, sint aici ca sa-ti spun ca mi-a placut enorm cartea ta”, a spus Alex. Leo Serban, dupa introducerea lui Didier Montagne, directorul adjunct al Institutului Francez din Bucuresti, si inaintea criticului literar Mihai Iovanel. Alex. Leo Serban a spus ca volumul este “ceea ce anglo-saxonii numesc a labour of love”, autoarea lui “scormonind in cufarul operei lui Truffaut pentru a-i vedea rimele, ecourile”. Alta apreciere elogioasa, pe cit de scurta pe atit de concisa, vine de la criticul britanic de film Ronald Bergan, care scrie la “The Guardian” si a editat volumul Francois Truffaut – Interviews, aparut la University Press of Mississippi: “Truffaut ar fi fost mindru de Magda Mihailescu”. E nevoie de mai mult?
In amatorismul care ne invadeaza din toate partile si pe toate planurile, o carte muncita, serioasa, remarcabila cum e cea a Magdei Mihailescu (scoasa la Editura Curtea Veche) functioneaza ca un mic baraj. E inedit ca o carte de film de la noi, consacrata unui cineast ne-roman, sa fie sprijinita de personalitati si institutii din afara si sa constituie o contributie romaneasca la intelegerea filmelor lui Truffaut, pentru care azi interesul e foarte mare. Ar putea fi un lucru normal intr-o societate normala, dar am vaga senzatie ca Magda Mihailescu imi impartaseste scepticismul.