Inainte de serile de concert, artistul ne-a acordat un interviu in exclusivitate. In timp ce il asteptam, ma gindeam ca urmeaza sa intilnesc un artist destul de serios, poate chiar sobru si concentrat in lumea sa muzicala. Primul lucru pe care l-a rostit vazindu-ne a fost ca s-a simtit ca acasa revenind in Romania.
Spectacolele oferite de orchestra elvetiana au facut parte din seria “Concertele de la miezul noptii”, de la Ateneu. Orchestra de camera din Lausanne a fost infiintata in 1942, de violonistul si dirijorul Victor Desarzens, apoi la conducerea sa au ajuns unii dintre cei mai mari dirijori ai timpului: Otto Ackermann, Ernest Ansermet, Gunter Wald si compozitori ca Paul Hindemith sau Frank Martin. Dupa Armin Jordan, Lawrence Foster si Jesus Lopez Cobos, Christian Zacharias a fost numit director artistic si prim dirijor din stagiunea 2000/2001. In ianuarie 2007 a primit distinctia Artistul Anului, din partea MIDEM (prescurtarea de la Marche International du Disque et de l’Edition Musicale, Tirgul international de discuri si editii muzicale, cea mai mare manifestare din domeniu, care se organizeaza anual la Palatul Festivalurilor din Cannes).
La Lausanne, aplauzele sint discrete
L-am intrebat pe Christian Zacharias cum reuseste sa imbine cele doua ipostaze – de solist si dirijor. “Stiu ca nu multa lume face acest lucru, dar pentru mine este ceva firesc. Aceasta combinatie reprezinta idealul in muzica pentru mine. Chiar si o parte dintre membrii orchestrei sint solisti in aceste trei seri. Asta inseamna muzica: sa imparti cu cei de linga tine. Sa fii un excelent solist, dar si un bun partener in orchestra”. Zacharias considera ca daca nu ar vedea lucrurile in ansamblu, ar risca sa greseasca. “Eu vad muzica per total. Partitura de pian si partitura de orchestra sint acelasi lucru. Le invat pe amindoua. Este mai mult decit firesc sa le stiu pe amindoua! Intotdeauna am simtit intregul, nu doar partitura pianului. “ Pe de alta parte, ca dirijor, nu poate sa lucreze cu solisti ce nu aud si partea orchestrei. In opinia sa, genul acesta de interpreti nu sint muzicieni adevarati. “Nu poti sa adaptezi orchestra in functie de partitura lor solistica. Totul face parte dintr-un singur cosmos. Instrumentul solist apartine orchestrei si viceversa. “ Christian Zacharias accentueaza asupra faptului ca membrii ansamblului pe care il conduce sint si foarte buni solisti in acelasi timp, fapt normal atita vreme cit aceasta este una dintre etapele eliminatorii prin care se face selectia.
In ciuda faptului ca majoritatea muzicienilor aleg sa se specializeze – ori sint buni solisti, ori excelenti parteneri de muzica de camera –, artistul a simtit nevoia de “extindere”. “Nu pot sa fiu doar una sau alta. La inceput eram doar pianist. Am simtit nevoia de extindere, de cunoastere a unor noi directii. Am dorit sa ies din acea «cutie a singuratatii» si sa cunosc publicul si prin varianta dirijorala. “ Nu s-a hazardat de la bun inceput in a face mai multe lucruri deodata in timpul unui concert, ci a invatat asta treptat. Acum spune ca isi cunoaste bine limitele si este sigur ca ar sesiza imediat daca ar exista o “deteriorare a situatiei”.
Muzicianul apreciaza mult publicul Festivalului “Enescu”. Isi aminteste ca atunci cind a fost prezent ultima oara la Bucuresti, publicul a continuat sa aplaude minute in sir dupa finalul concertului. Zacharias ajunsese deja in cabina si se schimbase. Cum aplauzele nu mai incetau, si-a pus fracul la loc si a revenit pe scena. “Fara BIS nu am putut incheia concertul din acea seara! Lucrul simpatic este cind ne reintoarcem la Lausanne. Dupa incheierea concertului ne asteptam la acelasi entuziasm din partea publicului. Gresit. Aplauzele sint destul de discrete, sa zicem… «conservatoare».”
Politistul bun
Christian Zacharias este atras de putina vreme si de opera, insa estimeaza ca nu va dirija mai mult de 5-10 spectacole de acest fel. “Este un tarim extrem de complex, pe care nu il controlez foarte bine deocamdata. In primul rind amplasarea scenica este diferita. Corul si solistii sint departe in scena, iar tu ca dirijor stai in fosa cu orchestra. Controlul este cu totul altul. Trebuie intii sa-mi perfectionez tehnica de a stapini acest gen.” Despre actualul sau statut, Zacharias povesteste cu umor: “Mai degraba ma vad ca un politist in acest moment… Trebuie sa le spui cintaretilor ce sa faca, orchestrei cum sa acompanieze etc.!”. Muzica seamana cel mai mult cu gatitul, crede artistul, pentru ca trebuie sa stii cum sa combini ingredientele “si s-o faci din tot sufletul, iar atunci cu siguranta rezultatul este minunat”.