Lui Florin Serban ii plac Robert Bresson si Pedro Almodovar. E fascinat de Nuri Bilge Ceylan, Bruno Dumont si Ken Loach. Asteapta sa imbatrineasca pentru a face filme ca Yasujiro Ozu, dar pina atunci ar vrea sa realizeze o replica a Gladiatorului. De cine din aceasta lista foarte amestecata se apropie filmul sau de debut, Eu cind vreau sa fluier, fluier? De Robert Bresson, daca e sa fie, prin dorinta de a lucra cu neprofesionisti pentru a face din cinema o reproducere cit mai buna a realitatii. Eu cind vreau sa fluier, fluier are o geneza indelungata. Acum mai bine de 10 ani, dramaturgul Andreea Valean si cineastul Catalin Mitulescu au vizitat un centru de reeducare pentru minori. Impresionati au fost amindoi, dar Andreea Valean a fost cea care a scris piesa Eu cind vreau sa fluier, fluier care s-a jucat cu succes, dupa care Catalin Mitulescu a scris scenariul unui film pe care intentiona sa-l si regizeze. Desi intre timp a debutat in lungmetraj cu altceva (Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii) si s-a ocupat si de productie, Catalin Mitulescu a pastrat povestea din penitenciar in sertarul cu proiecte. (Ea a reverberat in scurtmetrajul O zi buna de plaja, de Bogdan Mustata, scris si produs de Mitulescu – Ursul de Aur 2008 –, ai carui eroi sint niste copii fugiti dintr-un centru de reeducare care fura o dubita si umilesc doi adulti). Si a stat la sertar pina acum doi ani, cind Florin Serban – care studia regia de film la Columbia University, New York (dupa ce o studiase si la UNATC) – primeste un mail de la Mitulescu cu prima varianta a scenariului la Eu cind vreau sa fluier, fluier si oferta de a-i produce prin Strada Film acest debut. Serban percuteaza instantaneu. Il batea gindul sa faca filme independente cu neprofesionisti, iar propunerea lui Mitulescu ii oferea pe tava tocmai ce-si dorea.
Din acest punct, Serban si Mitulescu au inceput sa rescrie scenariul si sa caute o adaptare cinematografica cit mai buna a piesei Andreei Valean. “Cele mai importante lucruri pe care le-am pastrat au fost spiritul si atitudinea detinutilor, felul lor de a gindi si reactiona care e frust, lipsit de compromisuri si cumva copilaresc, pentru ca tind sa se arunce intr-o chestie fara sa se gindeasca prea mult la consecinte. (…) Ne-am concentrat pe Silviu, dar l-am schimbat mult. E mult mai uman, mai vulnerabil decit in piesa, in vreme ce si motivatiile actiunilor lui sint altele. Ne-am straduit sa-l facem mai placut”, a marturisit Florin Serban.
George Pistereanu, singurul din sute de candidati care a indeplinit toate calitatile dorite
Ca sa gaseasca interpretul principal, Florin Serban a cautat sapte luni. A vazut sute de tineri actori, studenti, liceeni, tineri din centre de reeducare, fotbalisti de la Juniori (pentru ca eroul trebuia sa fie un lider in ierarhia unui centru de reeducare – un jupin, cum se spune acolo –, pozitie similara cu cea a capitanului unei echipe de fotbal). Calitatile pe care le cauta Serban erau destul de clare: “carisma, siguranta, inteligenta, o prezenta puternica si o personalitate compatibila”. Numai George Pistereanu, care era in ultimul an la clasa de Actorie a Liceului “Dinu Lipatti” din Bucuresti, le-a avut pe toate. Tuns numarul unu, incruntat si rigid, Pistereanu nu seamana cu persoana draguta care e in viata de zi cu zi. Vroia sa faca film, dar nu spera sa se intimple atit de repede. Aflat pentru prima oara in fata unei camere de filmat, tinarul care azi e deja student la Actorie, la UNATC, dovedeste o expresivitate nativa, modelindu-si personajul cu instrumentele unei vointe care nu accepta compromisuri. Ca sa-si lucreze rolul, Pistereanu a participat la improvizatii cu detinutii in centrul de reeducare de la Craiova, dar a muncit si singur, studiind tipii ciudati si certareti de pe strazile Bucurestiului si citind de pe net articole din presa romaneasca despre cazuri similare. Iata cum isi descrie el personajul: “Silviu e un baiat care a avut nesansa unei familii imputite, cu un tata betiv si o mama care s-a smuls din mizerie si a ajuns in Italia unde l-a luat si pe el, ca sa il scoata din mocirla. Dar a dat peste un tip de care s-a indragostit si a uitat total de baiat pe care l-a trimis in tara pentru ca o incurca. Mai mult din aceasta cauza a ajuns el in penitenciar. Pentru ca, neavind o baza, a incercat sa si-o creeze singur si si-a creat-o prost. A inceput sa fure si a ajuns la puscarie, si in cei patru ani de puscarie s-a educat, dar in stilul de penitenciar”.
Personajul Clarei Voda e responsabil de intreaga situatie din film
Si Clara Voda, si studenta la Actorie Ada Condeescu au fost cele mai bune variante pentru rolurile mamei, respectiv studentei la Sociologie de care se indragosteste eroul si cu care vrea sa iasa la o cafea. Initial, Clara Voda se vopsise blonda pentru ca filma la Cristi Puiu, in Aurora, dar Florin Serban a dorit s-o pastreze asa. (Si-a schimbat pe urma din nou culoarea pentru Aurora.) Desi discret, personajul mamei e cel responsabil de intreaga situatie din film. Clara Voda, una dintre cele mai harnice actrite de film ale momentului, a apreciat modul clar si inteligent prin care tinarul regizor i-a explicat rolul. Cind era de filmat cea mai dificila scena din film, Serban i-a spus doar atit: “Stii cine e vinovat de toata situatia asta in care e baiatul, nu? “. Clara Voda a inteles bine. Pe ecran, exista un moment decisiv in care o singura replica a Clarei Voda si o singura expresie faciala iti pun un nod in git.
Ada Condeescu a intrat in echipa dupa un casting de jumatate de an. Initial, trebuia sa fie doua studente la Sociologie in film, dar personajul pe care ea trebuia sa-l joace a fost eliminat. Personajul Anei nu e de mare intindere, dar Ada Condeescu are nonsalanta cuiva care a mai facut film. Ea spune azi ca la primele probe a avut emotii, mai ales ca regizorul era foarte concentrat. Decisiv a fost momentul cind a trebuit sa repete cu George Pistereanu scena in care Ana vine cu chestionarul de sociologie. Serban a complotat cu Pistereanu si, cind se astepta la mica scena a seductiei din scenariu, Ada Condeescu s-a trezit apucata de par si lovita de pereti – ca in scena aflata citeva pagini mai la vale. Reactiile ei i-au dat regizorului inca un indiciu ca era interpreta de care avea nevoie.
“Actoria si vindeca”
Pe linga numele de mai sus si de Mihai Constantin care il joaca pe directorul penitenciarului, Florin Serban a ales 14 detinuti de la centrele de reeducare de la Craiova si Tichilesti pentru a juca aproape propriile lor roluri. Si in cazul lor, castingul a durat mai mult timp, dar pentru ei regizorul a organizat ateliere speciale de actorie la Craiova si Tichilesti de unde s-au ales pina la urma interpretii (pe masura ce ceilalti renuntau). Relatia cu detinutii i-a adus lui Serban cea mai mare satisfactie a filmului, probabil si pentru faptul ca cel mai greu lucru a fost sa le cistige increderea, adica sa-i faca sa inteleaga ca nu ii trateaza de sus si ca nu-i foloseste. Acum, Florin Serban spune ca lucrul alaturi de detinuti l-a facut si pe el sa inteleaga ca actoria poate sa vindece, lucru pe care ar dori sa-l aprofundeze (inainte de Gladiatorul 2) intr-o scoala de actorie pentru neprofesionisti, unde ar lua si doi dintre detinutii din film.
Actorii si detinutii au petrecut mult timp impreuna. Daca actritele declara azi ca experienta a fost pentru ele interesanta si placuta, George Pistereanu a avut un alt gen de relatie cu detinutii – datorita rolului si faptului ca era singurul care juca personajul unui detinut intr-un grup format numai din detinuti, care impreuna se simteau puternici. La un moment dat, cind se filma scena de la dus si fetele de la costume aveau mai multa grija de George Pistereanu, unul dintre detinuti s-a enervat si a spus: “Da’ daca-l dau acuma cu capul de faianta, tot personajul principal o sa fie? “. In timpul filmarilor detinutii avusesera niste nemultumiri legate de faptul ca doleantele avute cind fusesera mutati pentru filmari in Penitenciarul de la Poarta Alba nu fusesera indeplinite (gardienii de la Poarta Alba, obisnuiti cu adultii, n-au stiut cum sa se poarte cu ei). Rezultatul a fost un mic conflict pe care l-a dezumflat pina la urma tot Florin Serban, chemat de detinuti ca mediator.
Eu cind vreau sa fluier, fluier nu e la fel de bun ca Politist, adjectiv sau 4 luni, 3 saptamini si 2 zile, dar te cucereste prin onestitatea lui si prin dorinta de autenticitate in defavoarea dictiei sau a piruetelor stilistice. Cea mai mare calitate a lui e faptul ca e frust. Nu e cool (si nici nu-si doreste sa fie asa), ci rough, raw (daca e sa ne batem in englezisme). E un film facut cu sinceritate si simpatie pentru personaje, si nu cu o anumita schema in cap (minimalista sau de alt gen).