Eu am avut ceva mai mult noroc, binecuvintata fiind inainte de nastere cu un nume luminos precum viitorul pe care mi-l imaginau parintii. „Diana” a fost alegerea tatei, dupa numele pe care-l purtam intr-un vis avut pe cind eram inca nenascuta, iar sentimentala-mi mama a vrut musai sa ma numesc si „Bianca”, precum in „Fat-Frumos din tei”.
M-am numit apoi in felurite chipuri, pentru ca eram, de fiecare data, altcineva in ochii celor care ma priveau. „Dienuca” mi-au zis bunicii, si numele acesta, nerostit de cind ei nu mai sint, imi aduce mereu aminte deopotriva de dimineti cu soare si tulpini fragede de papadie, si de nopti in toiul carora ma trezeam poftind la biscuiti cu unt si gem.
„Dienel” imi spunea mama, nume zglobiu precum copilaria, dulce-alintat, umplind de suris ochii mei mari.
Am fost apoi si „Dy”, si „Dee”, si „Lulu”, si „Soul” – semnaturi unduioase cu care-mi sfirseam insemnarile din jurnale, la vremea cautarii, cind ma doream in fiecare zi alta.
Am fost si „Biank” pe vremea cind citeam poezii prin cenacluri de liceu, si „Bianca” (ciudat, doar) pentru profesoarele de romana. „Diane” imi amintea de Therapy, iar „Dirty Diana” – de Michael.
Mai tirziu, cind ma fardam violet si purtam pentagrame cu nonsalanta cu care altii etaleaza cruci Swarowski, ei mi-au spus „Venus”, iar eu m-am numit „Illegitima”, pentru ca vodca si fumul de Viceroy nu se asortau decit cu Therion.
Numele mele nu sint decit bucatelele unui puzzle unic, eu, indiferent ce-as spune cind as intinde mina a prezentare. Am fost si sint si „Bia”, si „D.S.”, si „Soleil”…
Iar cind ma alint ca un motan lenes pe asfaltul fierbinte, sint doar „Pupu”, un „pup” mic si rasfatat, care-si ignora anii in favoarea fericirii.
Pentru cei mai multi, ramin doar „Diana”, nume de zeita pagina, zina lunii si-a padurilor virgine.