Noua literatura a adus in librarii romane cu titluri mai generoase, mai “povestite”, din care textul te prinde si te provoaca la lectura, cum ar fi Istoria eroilor unui tinut de verdeata si racoare al lui Radu Aldulescu, Drumul egal al fiecarei zile al Gabrielei Adamesteanu sau, mai recent, Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift al Mariei Manolescu. Ultimul este o comparatie curioasa pe care vrei sa o intelegi. Si incepi sa citesti romanul. Daca esti mai “conservator”, titlul te-ar putea enerva. Dar si in aceasta situatie, continui sa citesti: “Cartea lui Cristi se cheama Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift. El a spus ca titlul asta are ritm. El a spus ca e o «imagine». El a spus ca a vazut odata picaturi de singe la noi in lift si ca de acolo i-a venit ideea… Asta e cartea pe care a scris-o Cristi. Cu mai multe cuvinte urite si cu mai multe cuvinte otravite”.
Maria Manolescu este un nume care si-a facut cu usurinta loc in rafturile cu literatura de buna calitate. Lucreaza in publicitate si cind nu scrie teatru, ia o pauza de roman. Este o scriitoare talentata, iar Ca picaturile de singe… este al doilea roman pe care il publica, dupa debutul de acum patru ani cu Halterofilul din Vitan.
O descoperim in lift pe Maria Hristescu, mama lui Cristi Hristescu, fiul sinucigas, “adevaratul” autor al romanului Ca picaturile de singe… Pentru a intelege gestul fiului, Maria Hristescu scrie ea insasi un roman: “…n-o sa spun adevarul chiar acum. O sa-l spun dupa ce o sa-l inteleg, iar ca sa-l inteleg trebuie sa-l scriu, adica sa fac ca cel pe care vreau sa-l inteleg. Pe Cristi. Cristi e fiul meu si el a scris cealalta carte pe care am citit-o in afara de Biblie si eu vreau sa-l inteleg facind ca el. Adica sa scriu o carte”. Aceasta este ideea mare a supraromanului Mariei Manolescu. Pornind de la aceasta idee, scriitoarea dezvolta o intreaga filosofie despre viata si moarte, despre a da viata unui om si a-l ucide.
Un 3 in 1 veritabil
Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift aduce in discutie vulgaritatea din literatura, acea putere a textului de a reda cele mai urite cuvinte si cele mai odioase ginduri. Arta este uneori rea, iar cuvintul poate ucide. Cristi Hristescu (simbolistica numelor din roman nu poate trece neobservata) s-a sinucis pentru ca mama sa a declarat la o emisiune TV ca regreta ca nu l-a avortat. Stim ca aceeasi marturisire l-a incintat pe copilul Cioran, care s-a bucurat de faptul ca este un simplu accident.
Interesant romanul Mariei Manolescu, atit prin subiectul ales, cit mai ales prin maniera de abordare a temei. Cartea e de fapt un 3 in 1 veritabil: romanul fiului, romanul mamei si romanul autoarei, toate prinse in acelasi titlu pe care doar o lectura integrala a textului il poate explica.
Maria Manolescu, Ca picaturile de singe pe linoleumul din lift, colectia “Proza”,
Editura Cartea Romaneasca, 2010, 22.95 lei