Intr-un context politic dificil, in 1958, publica romanul Awlad haratina, care sfideaza toate interdictiile religioase si condamna politica lui Gamal Nasser. Pentru a stopa tensiunile stirnite de publicarea romanului, Mahfuz ia decizia de a retrage cartea din librarii. Acest roman, urmat de altele cu o vizibila tenta sociala, i-a creat scriitorului imaginea unui autor angajat, militant al drepturilor si libertatii omului, precum si cea de promotor al tolerantei, indiferent de tipul acesteia, politica, etnica sau religioasa.
Pentru Mahfuz intoleranta provine din lipsa de cultura. Socialist convins la inceputurile carierei sale, Naghib Mahfuz isi nuanteaza mai tirziu pozitia, declarind ca orice sistem care promoveaza dreptatea sociala este acceptabil, chiar si in conditiile in care un astfel de sistem ar apartine capitalismului. In 1994 scriitorul este acuzat de blasfemie impotriva islamului si este victima unui atentat. In ciuda acestui episod neplacut, Mahfuz a sustinut in continuare ideea ca viata in mijlocul multimii nu i-a adus decit bucurii.
O critica la adresa regimului Nasser
Palavrageala pe Nil apare in 1966 si se inscrie in seria romanelor ce critica regimul Nasser.
Sintem in luna aprilie a anului 1964, pe Nil. Mai precis pe bacul unde isi duce viata Anis Zaki, personajul principal al romanului ce-si aduna in fiecare seara prietenii in lungi discutii despre sensul existentei, in fum de hasis: “viata noastra a ajuns ea insasi un banc scirbos” sau “trebuie sa fim uniti pentru a schimba fata lumii”.
Totul este permis in aprilie, spune Mahfuz in inceputul romanului: “Aprilie. Luna prafului si a minciunilor. Incaperea lunga, cu tavan inalt, este un depozit ticsit si trist, innabusit in fum de tigara… Bacul statea nemiscat pe apa plumburie a Nilului, cu infatisarea lui obisnuita, oarecum misterioasa, plutind intre un petic de apa gol acum – ocupat cindva de un alt bac, pina ce intr-o zi il carase curentul departe – si un loc de rugaciune ridicat pe o limba de pamint, unde se largea malul”.
Prietenii isi dau intilnire pe bac seara de seara: Anis Zachi (patronul bacului, functionar in cadrul Ministerului Sanatatii, el insusi un “ministru al hasisului”), Ahmad Nasr (functionar de succes si un nume greu in lumea afacerilor de la Cairo), Mustafa Rasid (avocat si filosof, aspirant catre absolut, cu convingerea ca intr-o noapte il va atinge), Ali as-Sayyid (critic de arta casatorit cu doua femei), Khalid Azuz (nuvelist de prima mina si adept declarat al libertinajului), Layla Zeydan (un simbol al femeii moderne din Egipt), Sanyya Kamil (plictisita de viata conjugala, se intoarce mereu la vechii prieteni).
Narghileaua trece de la unul la altul “cu gilgiitul ei melodios”. Serile de pe bac sint tulburate doar de aparitia tinerei ziariste, studenta la litere, domnisoara Sana ar-Rasidi, care vine cu convingerea de a realiza un studiu despre activitatea grupului de petrecareti. Seriozitatea ei nu se potriveste insa deloc atmosferei create in jurul mesei lui Anis Zachi.
Naghib Mahfuz, Palavrageala pe Nil,
colectia “Biblioteca Polirom. Proza XX”,
Editura Polirom, 2010, 22.95 lei