Despre aceste masinarii ale mortii scrie Vasili Grossman in Viata si destin, unul dintre romanele clasice ale literaturii universale, scrise in cunoscutul stil rusesc, care aminteste de Pasternak sau Soljenitin, desi Viata si destin a fost considerat de Comitetul Central mult mai “periculos” decit Doctor Jivago, roman aparut mai inainte si care a provocat de asemenea un scandal imens.
Evreu de origine, Vasili Grossman este absolvent al Facultatii de Matematica si Fizica a Universitatii din Moscova. A lucrat ca inginer chimist in bazinul Donului si apoi ca muncitor intr-o fabrica de creioane. Viata si destin este cea mai importanta opera a sa.
Prima imagine din roman este cea a lagarului german, descris ca o geometrie a mortii: “Rasuflarea lagarului se simtea de la multi kilometri: spre el duceau, indesindu-se mereu, cabluri, sosele, sine de cale ferata. Era un spatiu saturat de linii drepte, un spatiu al dreptunghiurilor si al paralelogramelor ce despicau pamintul, cerul tomnatic, ceata”. Aici vietuiesc, deosebiti doar prin culoarea peticului de pe haina – rosu pentru detinutii politici, negru pentru sabotori si verde pentru hoti – oameni de cincizeci si sase de nationalitati, printre care si Mihail Sidorovici Mostovskoi, unul dintre comisarii Partidului Comunist, ajuns prizonier de razboi la nemti.
Dincolo de zgomotul trenurilor care circulau intre lagarele mortii si lagarele de concentrare, dincolo de sunetul infernal al razboiului de la Stalingrad, unde “cele doua ciocane, fiecare de citeva milioane de tone de metal si singe viu, omenesc” se loveau necontenit, ramine multa tacere in romanul lui Vasili Grossman, iar “in aceasta tacere a celor muti si in rostirile celor orbi, in aceasta amestecatura de insi uniti totusi prin groaza, speranta si nenorocire, in disensiunea, ura unor oameni ce vorbeau aceeasi limba isi gasea o tragica expresie una dintre calamitatile secolului XX”.
O fresca impresionanta a societatii staliniste
Actiunea cartii incepe in 1942 si se incheie un an mai tirziu, odata cu intrarea armatei rosii in Ucraina. Chiar daca pilonul central al actiunii romanului este batalia de la Stalingrad, care decide cursul evenimentelor, sintem martorii unei fresce impresionante a societatii staliniste, cu toate neajunsurile sale. Urmarim de-a lungul cartii drumul mai multor personaje, din Rusia sovietica pina in Europa de Est. Niciodata insa Grossman nu-si judeca personajele, ci doar le infatiseaza destinele.
Cartea se sfirseste in aceleasi imagini sumbre, abia intrezarindu-se o urma de speranta, la fel ca in romanele lui Dostoievski: “E inca intuneric si frig, dar curind de tot se vor deschide larg usile si obloanele, iar casa se va insufleti, se va umple de risete si plinsete de copil, vor rasuna zoriti, gingasi pasi de femeie, si prin casa va trece, sigur de sine, stapinul”. Asemanarea cu Amintiri din casa mortilor este foarte mare, cel putin la nivelul imaginii inchisorii.
Vasili Grossman, Viata si destin,
traducere din limba rusa si note de Laurentiu Checiches,
colectia “Biblioteca Polirom. Proza XX”,
Editura Polirom, 2010, 55 lei