Pe 2 martie 1908, Lazarus Averbuch, un emigrant evreu, supravietuitor al pogromului de la Chisinau din aprilie 1903, este impuscat in casa sefului Politiei din Chicago dupa ce batuse la usa acestuia. Avea numai nouasprezece ani. Nu se stie exact ce cauta un tinar sarac, intr-un cartier rezidential respectabil precum cel locuit de domnul George Shippy si, mai ales, ce putea dori un coate-goale tocmai de la seful Politiei din Chicago.
Detaliile
La prima vedere, Vladimir Brik, bosniac de origine, dar actualmente cetatean american, s-a integrat armonios in noua lui tara. Spre deosebire de cei mai multi co-etnici bosniaci emigrati in patria celor bravi, s-a casatorit c-o americanca, si nu orice americanca, caci Mary este un neurochirurg de prima mina, provenind dintr-o familie catolica instarita. In plus, tine o rubrica relativ apreciata intr-un ziar relativ important din Chicago si preda limba engleza altor emigranti, nedeprinsi inca cu noua limba de comunicare. La o a doua vedere insa, lucrurile nu mai sint atit de roz. De predat aflam ca nu mai preda (de curind fost dat afara), diferentele dintre Mary si el (culturale, de profesie, de conceptie de viata) sint sau par uneori insurmontabile (Brik e chinuit de tot felul de demoni, nu vrea copii, se imbata cam des si pleaca de-acasa, el insusi definindu-se ca fiind “complicat”, in timp ce pentru Mary, chiar si atunci cind ii mor pacienti pe masa de operatie, seninatatea, optimismul, credinta in Dumnezeu si in bunatatea fundamentala a oamenilor fac parte din personalitatea ei, enervant de fara cusur din perspectiva cinicului ei sot, ca sa nu mai vorbim ca singura care aduce cu adevarat bani in casa, nu ca ea i-ar reprosa lucrul acesta, e tot Mary. De aceea, cind Brik citeste intimplator despre cazul Lazarus Averbuch, se hotaraste sa aplice pentru o bursa de creatie care-i va da ragazul sa scrie un roman despre el. Spre imensa lui usurare, o primeste.
Rezultatul
E ceea ce citim, o reconstituire declarat fictionala a scurtei si agitatei existente a lui Lazarus, readus la viata dupa o suta de ani, nu de Mesia, ci de un alt emigrant, cu un destin mai fericit decit cel avut de evreu si familia acestuia, dar nu indeajuns de fericit ca sa nu-i inteleaga suferinta. La fel ca in Omul de nicaieri, in Proiectul Lazarus personajele nu stau o clipa locului. In calatoria cu valente initiatice, de descoperire a sinelui, pe care o va intreprinde in Europa de Est, Brik va fi insotit de fotograful Rora, un bosniac care, pe vremea razboiului, a fost membru intr-un fel de trupa de comando, condusa de cel numit Rambo, un bandit scelerat care a terorizat Sarajevo-ul pe toata durata conflictului. De aceea, naratiunea lui Brik incepe, incet, incet, sa se ramifice, devenind pina la sfirsit un expozeu tripartit, pe de o parte a vietii din prezent a naratorului, atit inainte, cit si in timpul calatoriei, apoi a vietii lui Lazarus in Cernauti, Chisinau si ulterior in Chicago, si in cele din urma a experientei de razboi a lui Rora, perioada marcata de atrocitati si dominata de o permanenta frica de moarte. Comparind inceputul de secol XX cu sfirsitul acestuia, ne dam seama ca, cel putin pentru emigranti, situatia nu s-a schimbat radical. Lumea a ramas acelasi loc violent, imprevizibil, care te poate trimite pe lumea cealalta intr-o fractiune de secunda si din motive obscure. Asemenea lui Lazarus care este impuscat la nici un minut dupa ce fusese primit in casa sefului Politiei din Chicago (chipurile pentru c-ar fi fost anarhist si ar fi dorit sa-l asasineze pe politist), si Rora isi gaseste sfirsitul pe o terasa din Sarajevo-ul anilor 2000, ciuruit de un toxicoman care pusese ochii pe aparatul sau de fotografiat. De fapt, putem spune ca aproape fiecarui personaj actual pare sa-i corespunda unul din trecut, ca si cum insusi trecutul s-ar fi reincarnat in prezent, ca si cum ar exista o mie de destine si miliarde de oameni, si vine o zi cind ele se vor repeta.
Concluziile
“Spune-mi pentru ce e lumea asta – pentru viata sau pentru moarte?” , o intreaba naratorul pe o tinara custode la Centrul Evreiesc din Chisinau. Iuliana, caci asa o cheama, ii raspunde ca pentru viata, dar Brik pare sa fie de alta parere. Pe masura ce se indeparteaza tot mai mult de valorile americane simbolizate de Mary, afundindu-se concomitent in trecutul mocirlos, mai vechi sau mai nou, al Europei, Brik se scutura de toate cutumele lumii civilizate, pentru a deveni el insusi un fel de anarhist. Un anarhist al asa-ziselor valori euro-americane, pline de ipocrizie si duble masuri, dar si al propriei vieti, asa cum si-o traise pina atunci. La sfirsitul calatoriei sale, Brik alege sa nu se mai intoarca in America. “Acasa e acolo unde cineva iti observa absenta”, spune el, adesea, de-a lungul romanului. Totusi, in Sarajevo, unde intentioneaza sa ramina, nimeni nu i-a observat absenta. Bosnia nu mai e acasa, dar America nu i-a fost niciodata. Si-atunci, cum va iesi din acest impas? Nu stie. Tot ce stie e ca trebuie sa se apuce de scris. Care e poate singura lui casa.
Aleksandar Hemon, Proiectul Lazarus, traducere din limba engleza de Dan Sociu,
colectia “Biblioteca Polirom. Proza XXI”, Editura Polirom, 2011, 24.95 lei