Pe “scindura” a pasit imediat dupa absolvire, la Steppenwolf, companie infiintata cu un grup de amici entuziasti, printre care Gary Sinise, in anii ‘70, la Chicago. Rememorind momentul, actorul spune nostalgic “eram niste copii!”, referindu-se la doza de nebunie necesara unui asemenea proiect, activ si in prezent. Teatrul este mai mult decit ceva facut intre doua filmari. De altfel, in toate interviurile, Malkovich subliniaza superioritatea actoriei de teatru in comparatie cu cea de cinema. “Ca sa ai succes pe marele ecran, e suficient sa fii in forma citeva minute, cit dureaza un cadru”, ii spunea unei jurnaliste australience. “Teatrul e adevarata proba a fortei creative a unui interpret.
In teatru e ca in surfing, esti singur, trebuie sa ramii pe placa, in picioare, infruntind curentii din jurul tau.” “Coliziunea dintre actor, dintre ceea ce joci, si public e valul. Jobul tau e sa te mentii acolo, pe creasta valului, sa nu cazi”, declara pentru “The Guardian”. “Teatrul e un organism viu, efemer, care se bazeaza pe prezenta. Camera video minte, insala. Intr-un spectacol nu poti minti.” Activitatea de regizor si interpret, performantele rasplatite prin premii de gen au fost motivele pentru care UNESCO si Institutul International de Teatru, cu sediul la Paris, l-au desemnat pe artistul american sa lanseze traditionalul mesaj oficial cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, 27 martie.
O ocazie cu atit mai speciala cu cit in 2012 e a 50-a editie a evenimentului care-si propune sa atraga atentia in mod special asupra celei de-a patra dintre arte. Pe 23 martie, la sediul parizian al IIT, intr-o miniceremonie, John Malkovich a lecturat in stilul caracteristic – aparent absent, cu vocea usor abraziva, mentinind pauze intentionat lungi, zimbind neutru, cele citeva rinduri redactate. Din care nu lipsesc termenii convingator, original, profund, emotie, reflectie, unica, suflet, sinceritate, inocenta si gratie.
Premii si succes de critica
Rampa l-a atras pe Malkovich si i-a adus satisfactii profesionale pe care filmul nu i le poate oferi. A debutat in 1976, in The Artist. In 1980, pe Broadway il juca pe Biff in Moartea unui comis voiajor, prestatia aducindu-i Premiul Emmy. Unul dintre partenerii de replica de atunci era Dustin Hoffman. Trei ani mai tirziu, un Obie i-a fost decernat pentru personajul Gary din True West de Sam Sheppard. Mai aproape de noi, geografic si cronologic, sint montarile din Europa, Marea Britanie si Franta, unde artistul a avut rezidenta ani de zile.
Pentru sectiunea Fringe a Festivalului din Edinburg (2011) a realizat A celebration of Harold Pinter, al carui prieten apropiat a fost, cu Julian Sands in rolul titular. La Barbican, a lucrat The Infernal Comedy, o tragicomedie cu accente parodice in care el insusi il incarneaza pe criminalul in serie Jack Unterweger. Monoloagele sint acompaniate de muzica lui Mozart, Beethoven, Haydn, Weber, acordurile simfonice fiind sustinute live de o orchestra filarmonica si, vocal, de doua soprane.
In “Orasul luminilor” a obtinut un Moliere pentru regia la The Good Canary, la inceputul anului acesta oferindu-le parizienilor, la 25 de ani de la filmul lui Stephen Frears in care il juca pe Valmond, o versiune dramatizata a Legaturilor primejdioase. Mizanscena aduce in lumina reflectoarelor o distributie foarte tinara, debutanti abia iesiti din Conservator, intr-o viziune ce mixeaza secolul al XVIII-lea al lui Choderlos de Laclos, adica redingote, crinoline, peruci, cu prezentul lui John Malkovich si al nostru, adica blugi, iPhone, mailuri, chat.
Spectacolul de la Theatre de l’Atelier, de la poalele colinei Montmartre, se joaca cu succes de critica franceza si de public pina in iunie, conform programarii initiale. Presa anglosaxona nu l-a primit cu prea mare caldura, acordindu-i un rating minor, de doar doua stelute! Dupa premiera, la cabine, aparuse un mic tablou pe care actorii il priveau incintati – reda o imagine fotosopata, cu un grup de surferi avind fetele celor din distributie si a directorului de scena, plus o mica inscriptie: “John Malkovich Surfing Team!”.