Alice e de vina!
Ce au patit marile studiouri de si-au centrat atentia (si bugetele) pe aceste povesti nemuritoare? De vina ar fi, se pare, succesul penultimului film al lui Tim Burton, Alice in Tara Minunilor (3D, evident!), care a aratat producatorilor ca, macar pentru o perioada, basmele vor fi o vaca buna de muls. Asta dupa ce, cu doar citiva ani in urma, simpaticul Fratii Grimm al lui Terry Gilliam era primit cu destula indiferenta. Astazi insa, orfanele merituoase si mamele vitrege au potential de a deveni la fel de celebre ca eroii din saga Amurg.
Cel mai bine a spus-o Rich Ross, presedintele Disney: “Doua dintre cele mai mari succese de box office din 2010, Alice si O poveste incilcita (filmul de animatie – n.r.), ne-au aratat ca publicul din intreaga lume a facut o pasiune pentru povestile cu zine. Asta inseamna pentru studiourile Disney o ocazie de a prelua scinteia unor basme foarte cunoscute si a o prezenta intr-un mod nou, inovator, cu ajutorul unor regizori vizionari”.
In plus, basmele vechi au avantajul ca nu trebuie sa platesti drepturi de autor, asa cum recunoaste si producatorul Joe Roth, responsabil pentru Alice, pentru un film cu Alba ca Zapada si pentru un viitor film cu Vrajitorul din Oz. “Din nefericire”, precizeaza Roth, “asta inseamna si ca oricine poate adapta un basm clasic fara a plati copyright. Ceea ce inseamna ca printesele risca sa se cam calce pe picioare.”
Nimic nou aici; Hollywood-ul a mai trecut prin “sezoane de povesti” – cind Disney a inceput sa faca filme de animatie dupa toate basmele clasice. Ce difera acum sint mijloacele puse la bataie: bugete uriase, regizori de marca, actori de prima mina.
Un alt aspect este legat de tonul acestor povesti. Acestea trebuie sa fie pe gustul publicului de azi, format – cum spun statisticile Motion Picture Association of America – in majoritate din tineri sub 24 de ani, mare parte dintre acestia fiind de sex feminin si cu un gust pronuntat pentru filme horror. Decenii intregi s-a crezut ca filmele de groaza atrag in special baietii. Realitatea anului 2012 este alta – 52% din publicul de horror este reprezentat de fete de pina in 25 de ani. De unde rezulta ca povestile ce vor fi spuse in viitorul apropiat pe marile ecrane vor avea un ton mai sumbru, de “dark fantasy”, si ceva mai “realist”. Cu alte cuvinte, vor fi in deplin acord cu versiunile initiale, cele necenzurate, ale basmelor fratilor Grimm.
Acest nou trend al povestilor a inceput in 2011 cu Red Riding Hood, combinatie de Scufita Rosie si vircolaci pe intelesul fanilor Twillight, realizata de Catherine Hardwicke, realizatoarea primului film din seria Amurg. Un rateu, atit la critica, cit si la box office. Cei doritori de interpretare psihanalitica a Scufitei Rosii se pot indrepta cu incredere spre excelentul Company of Wolves, realizat in 1984 de Neil Jordan, pe baza povestilor Angelei Carter. Un al doilea film, Beastly, povestea frumoasei si a bestiei adusa in zilele noastre, a fost si mai prost primit. Dar asta a fost doar incalzirea pentru ceea ce avea sa urmeze.
Printesa pleaca la razboi
In 2012, doua filme cu Alba ca Zapada concureaza in cinematografe, urmate de un al treilea, anul viitor. Unul dintre acestea este Snow White and the Huntsman/Alba ca Zapada si Razboinicul Vinator, care tocmai a avut premiera pe marile ecrane.
Filmul, regizat de Rupert Sanders, un debutant venit din lumea reclamelor, transforma povestea originala intr-un heroic fantasy tipic, cu foarte multa actiune, ce te trimite imediat cu gindul la “realismul” Stapinului inelelor.
In filmul de fata, Alba ca Zapada (Kristen Stewart, dornica sa scape de imaginea eroinei din Amurg) nu este eroina neajutorata din basm, ci o printesa care evadeaza dupa 11 ani din temnita reginei malefice Ravenna (Charlize Theron, sexy si veninoasa). In loc sa consume mere otravite si sa cinte cu piticii prin padure, Alba ca Zapada, cu ajutorul Vinatorului (Chris Hemsworth, intr-o pauza de Thor), porneste la lupta impotriva dusmanei sale. “Asa cum am facut si in cazul lui Alice, pastram ideea de baza a povestii”, spune Roth. La care se adauga lupte epice si creaturi monstruoase, ingrediente pe care regizorul debutant Rupert Sanders a dovedit ca le stapineste suficient de bine, data fiind si experienta lui trecuta in realizarea jocurilor video din seria “Halo 3” sau “Call of Duty”.
Alba ca Zapada si Razboinicul Vinator este un bun antreu pentru viitorul spectacol heroic fantasy care va fi Hobbit, in decembrie, desi are citeva probleme notate prompt de critici. Succesul lui financiar, deocamdata, este consistent, desi sub incasarile fabuloase ale Razbunatorilor. Acest aspect este foarte important pentru viitor, fiindca producatorul Joe Roth are in vedere o trilogie. “Trebuie sa fie primul intr-o serie de trei filme”, zice Roth, care a produs si filmul lui Tim Burton, Alice in Tara Minunilor. “Povestea din primul episod are un sfirsit, dar vor lasa deliberat nerezolvate multe aspecte legate de fiecare dintre cele trei personaje principale.”
Razboiul Albelor ca Zapada
Spre deosebire de efortul epico-fantastic cu Kristin Stewart si Charlize Theron, proiectul rival, Mirror Mirror/Oglinda, oglinjoara, care a avut premiera in martie, a mizat pe cartea comediei si a fanteziei colorate a unui produs in maniera Disney, cu o supradoza de zaharina.
Pus in scena de flamboiantul Tarsem Singh, proaspat autor al succesului numit Nemuritorii 3D, Oglinda, oglinjoara si-a facut multa reclama mizind pe distribuirea Juliei Roberts in rolul reginei malefice, in vreme ce Alba ca Zapada a fost interpretata de aproape debutanta Lily Collins, care se poate lauda ca este fiica lui Phil Collins.
Dincolo de prezenta pe generic a lui Roberts, a excelentului comic Nathan Lane si a lui Sean Bean, filmul beneficiaza de directia lui Tarsem Singh, cu toate bunele (flerul vizual) si relele acestuia, fiind primit fara prea mare entuziasm. Avantaj Alba ca Zapada si Razboinicul Vinator.
Un al treilea film cu Alba ca Zapada, The Order of the Seven, nu mai intra in acest razboi, proiectul fiind suspendat recent pe o perioada nedefinita. La acest film, studiourile Disney au lucrat inca din 2002. Este vorba despre (tineti-va bine!) o englezoaica (ce urma sa fie jucata de Saoirse Ronan) din secolul al XIX-lea care se intoarce, la moartea tatalui, in casa ei din Hong Kong si descopera comploturile mamei vitrege. Reuseste sa fuga in China continentala, unde va intilni o banda de sapte razboinici calugari Shaolin. Dupa dezastrul financiar numit John Carter insa, studiourile Disney au decis sa fie mult mai grijulii cu banii si au renuntat la proiect, ceea ce nu inseamna ca, in anii urmatori, nu vom vedea si aceasta versiune kung-fu a basmului fratilor Grimm.
Va fi odata ca niciodata
In afara de trei Albe ca Zapada, in perioada urmatoare va veti putea delecta cu:
» Hansel and Gretel: Witch Hunters – Actiune si comedie in format 3D, intr-o continuare a celebrei povesti a fratilor Grimm. La 15 ani de la traumatizantele evenimente petrecute in Casuta de Turta Dulce, Hansel (Jeremy Renner, pe cale sa devine un nou action hero la Hollywood) si Gretel (Gemma Arterton, fosta Bond Girl) s-au transformat intr-un duo de vinatori de vrajitoare. Ei sint platiti de primarul din Augsburg sa curete codrii din apropiere de clanul de vrajitoare condus de Muriel (Famke Janssen). Initial prevazuta pentru luna martie 2012, premiera a fost aminata pentru luna ianuarie a anului urmator. De ce? Din cauza lui Renner, se pare: dupa rolul din Razbunatorii si viitorul Jason Bourne, acesta este pe punctul de a deveni un star mondial, iar studiourile Paramount vor sa astepte putin pina cind popularitatea acestuia va creste si mai mult.
» Jack the Giant Killer – In 2012, studiourile New Lina Cinema au dat povestea lui Jack si a vrejului de fasole pe mina lui Bryan Singer (X-Men, Suspecti de serviciu), cu Nicholas Hoult (tinarul Beast in X-Men: First Class) in rolul lui Jack, un fermier pornit sa salveze o printesa din ghearele legendarilor giganti. In alte roluri apar jedi-ul Ewan McGregor si doi veterani din Piratii din Caraibe: Ian McShane (Barba Neagra) si Bill Nighy (Davy Jones). Premiera: 15 iunie 2012.
» Maleficent – Vrajitoarea cea rea din desenul animat Sleeping Beauty (Disney, 1959) s-a dovedit in timp unul dintre cele mai sexy personaje din toate filmele cu povesti realizate vreodata. Prin urmare, proiectul unui film cu actori in care aceasta sa fie eroina principala a fost pus la cale in 2009 de Brad Bird (Incredibilii, Misiune Imposibila 4), cu Angelina Jolie (va asteptati la altcineva?) in rolul principal. A trecut de la Bird la Tim Burton, dupa care i-a fost oferit lui Robert Stromberg (production designer la Avatar si Alice in Wonderland). Premiera: martie 2013.
» Frozen – Adica Regina Zapezilor, cea a lui Andersen. Un proiect de desen animat 2D aflat in gestatie la Disney de o groaza de ani, anulat prima oara in 2002, din nou in martie 2010, pus on hold doua luni mai tirziu, pentru a reaparea in catalogul Disney din nou in decembrie 2011, cu un titlu schimbat si o premiera stabilita pentru 27 noiembrie 2013.
» Oz: The Great and Powerful – Tot un proiect Disney, de data aceasta cu Sam Raimi (scapat de responsabilitatea francizei Spider-Man) pe post de regizor. Raimi ar vrea sa relateze felul in care un tinar iluzionist din lumea noastra a ajuns mare vrajitor in cetatea fermecata Oz. Rolul lui Oz i-a fost oferit lui James Franco (Spider-Man), iar Mila Kunis, Michelle Williams si Rachel Weisz vor interpreta trei vrajitoare. Premiera: martie 2013.
O obsesie culturala?
Atitea povesti nemuritoare pe metrul patrat de multiplex nu reprezinta o premiera in fluxul de productie hollywoodian. De obicei, cind un subiect este la moda, marile studiouri se bat sa arunce pe piata proiecte concurente: in 1997, am avut eruptii vulcanice (Dante’s Peak si Volcano), un an mai tirziu catastrofe planetare (Armageddon, Deep Impact). Se vorbeste mult despre lipsa de imaginatie a Hollywood-ului, desi este mai corect sa spui ca marile studiouri se pliaza, de fapt, pe o moda a momentului. “Hollywood-ul este foarte orientat pe tendinte. De fiecare data cind cineva da de aur, toti se arunca in lupta”, explica Karie Bible de la Exhibitor Relations Inc., firma care contorizeaza cu mare atentie incasarile filmelor americane.
Insa trendul actual de povesti pare ca ascunde, spun multi analisti, nu lipsa de imaginatie sau foame de bani, ci o adevarata obsesie culturala, macar in Statele Unite. Mai ales in cazul Albei ca Zapada, care astazi pare a fi mai populara ca niciodata. De ce e innebunita lumea brusc dupa aceasta printesa?
Autorii lui Once Upon a Time sint convinsi ca explicatia sta in severitatea crizei economice: vremurile sint grele, oamenii simt nevoia sa se refugieze in povesti. La urma urmei, Disney a realizat Alba ca Zapada la capatul Marei Crize, o dovada in sprijinul acestei idei.
Alti comentatori spun ca actuala criza, blinda in comparatie cu cea din anii ‘30, nu reprezinta o explicatie suficienta, mai ales ca noile filme, spre deosebire de cele produse de Disney, nu prezinta o fantezie colorata, ci mai degraba interpreteaza materialul de baza, ducindu-l spre o versiune destul de dura a realitatii.
Foarte interesant, unii vad in noile povesti cu Alba ca Zapada o reflectare a conflictului intre doua femei puternice, ceea ce face ca “acesta sa fie un basm perfect pentru o era in care americanii trebuie sa decida daca o femeie poate conduce o natiune sau sa zaca inchisa intr-un sicriu de sticla, asteptind sa fie salvata de un print”. Argumentele aduse in sprijinul acestei teorii: faptul ca nici in filmul lui Tarsem Singh, nici in cel cu Kristin Stewart, printesa nu se complace in rol de victima, ci, alaturi de pitici si de vinator, se opune reginei, eventual cu sabia in mina. Iar aceasta uzeaza mai putin de vrajile ei malefice si devine, ca in Once Upon a Time, de exemplu, un politician rau-intentionat ce nu se da in laturi de la nimic pentru a pastra puterea.
Marile povesti pe micile ecrane
Serialele de televiziune fantasy nu lipseau, dar, profitind de actuala tendinta, posturile americane au lansat in toamna trecuta doua show-uri care stau chiar foarte bine la capitolul audienta. Primul dintre acestea este Once Upon A Time/A fost odata ca niciodata, care a fost lansat pe 23 octombrie si care a mers atit de bine incit postul ABC a mai comandat realizarea unor episoade, marind numarul acestora la 22, calificindu-se astfel pentru un al doilea sezon.
Creat inca din 2004 de doi veterani de la Lost, Adam Horowitz si Edward Kitsis, serialul aduce in scena cam toata fauna care populeaza povestile fratilor Grimm, ale lui Perrault etc., fara a fi insa un show pentru copii. Povestea incepe in ziua nuntii Albei ca Zapada cu Printul, cind Regina cea Rea opreste timpul in loc in Padurea Fermecata. Singura salvare: fiica Albei ca Zapada cu Printul, care, prin grija Zinei Albastre, a lui Geppetto si a lui Pinnocchio, este transportata in lumea reala. In zilele noastre, Emma, o fata de 28 de ani, este atrasa intr-un orasel ciudat din Maine, Storybrooke, unde fiecare om este, de fapt, un personaj de poveste, unde timpul pare sa se fi oprit in loc, iar primarita seamana teribil de bine cu Zina cea Rea.
Once Upon a Time a fost foarte bine primit si de public, si de critici (cel mai bun debut al unui serial ABC din ultimii cinci ani), a fost deja nominalizat la ceva premii si preluat de posturi TV din alte 20 de tari.
Al doilea serial, difuzat de NBC, este un police procedural numit Grimm. Nu e vorba de celebrii frati folcloristi, ci despre un detectiv care afla in primul episod ca este, de fapt, descendentul unui grup de vinatori numiti Grimmi, care apara omenirea de creaturile supranaturale ce s-au infiltrat in lumea reala. Evident, fiecare episod combina horror si umor (cam in stilul lui Buffy, spaima vampirilor) si aduce in scena cite una dintre aceste creaturi de basm, de la vrajitoare la Barbi Albastre, de la meliferi la troli si altele asemenea. Mai trebuie spus ca, inca din primul episod, isi fac aparitia citeva Scufite Rosii, iar Lupul cel Rau este, de fapt, un tip de treaba, care il ajuta deseori pe detectivul Grimm in rezolvarea cazurilor.