Ca orice festival care se respecta, au fost mai multe CATegorii: comedie, drama, film strain, animatie, musical, documentar, art house, mentiuni, premiu pentru intreaga cariera. Singurul premiu acordat a fost Premiul Publicului, numit, cum altfel, Golden Kitty (Pisicuta de Aur).
Evenimentul, organizat de un cunoscut centru de arta contemporana din SUA, Walker Art Center din Minneapolis (www.walkerart.org), s-a bucurat de peste 10.000 de filme inscrise, venite din intreaga lume. Best Cat Video on the Internet a fost votat cunoscutul Henri 2, Paw de deux, realizat de Will Braden.
Postat pe YouTube in aprilie 2012, continuarea unui alt filmulet din 2007 are putin peste trei milioane si jumatate de vizualizari si infatiseaza in alb-negru spleen-ul existentialist al lui Henri, un motan cu mutra serioasa si inteleapta pe care viata l-a rasfatat cu tot ce isi poate dori o pisica si care, din acest motiv, se plictiseste de moarte.
Potrivit internetului, Will Braden e cineast si autor video din Seattle care rezolva cuvinte incrucisate, asculta Pearl Jam si Mos Def, ii place sa vada Lawrence al Arabiei si Ziua marmotei, sa citeasca Tao Te Ching, Alchimistul si Antonio Machado. Desi existentialismul francez nu se numara printre preferintele sale literare, filmuletul degaja nu doar o cunoastere a acestuia, dar si a psihologiei feline (expresiile faciale ale lui Henri se suprapun perfect peste frazele spuse din off in franceza si traduse in subtitluri pe ecran). Singurul repros care i s-ar putea aduce e pronuntia defectuoasa a limbii franceze care zgirie urechea chiar daca e in cheie ironica. Ne indoim ca Henri ar putea graseia cu asa mare dificultate, asa ca e usor sa mutam spleen-ul in spatele autorului, eliberindu-l pe Henri de plictiseala. (Sa speram ca Henri 2, Paw de deux n-a fost inscris la documentar, el fiind opera de fictiune.) Trimitind putin si spre Nouvelle Vague, filmuletul de doua minute te lasa cu multe citate de notat in carnetel: “Desi sint liber sa plec, am ramas” (“I am free to go. Yet I remain”), “Nu putem scapa de noi insine” (“We cannot escape ourselves”) s.a.
O selectie demna de un festival care se respecta
Un juriu de experti a selectat cele mai bune filmulete din cele 10.000 inscrise, iar in 30 august acestea (79 la numar) au fost proiectate cu public si in aer liber timp de 65 de minute (http://www.walkerart.org/openfield/programs/internet-cat-video-film-festival/). Aici le puteti vedea pe nominalizate cap-coada: http://www.youtube.com/playlist?list=PLC0B137D835A3C970.
Alte 47 de videouri (printre care cel cu pisica si imprimanta) au intrat pe o lista cu Mentiuni de Onoare: http://www.youtube.com/ playlist?list=PL6127A53A27DEE212.
Figuri deja celebre printre pisicari ca Nora pianista, japonezul Maru – cu doua nominalizari, ca si alti patru cirlani zen, impielitatul negru care latra de pe geam, pisica mirata cu gura tot mai mare, “Simon’s cat”, cele doua pisici vorbarete (cu aproape 51 de milioane de vizualizari din 2007 pina azi pe YouTube) se numara printre nominalizati, alaturi de pisici care vorbesc ori tipa cu voci omenesti sau de animatii stupide. In general insa, selectia a fost de calitate, demna de un festival care se respecta.
Vazind intreaga selectie, nu poti sa nu remarci taietura eleganta a filmuletelor japoneze, montajul care emana un umor subtil si curatenia intregului produs egala cu cea a linoleumului pe care evolueaza interpretul, de pilda, Maru – care a devenit atit de cunoscut pe net incit stapina lui a deschis si un business online. De altfel, si Will Braden vinde pe internet fotografii sau screensavers, bani din care banuim ca nu-i cumpara lapte lui Henri.
Dincolo de amuzament, interesul celor de la Walker Art Center a fost sa vada in ce masura imensul succes de care se bucura filmuletele cu pisici pe internet poate fi translat in aer liber. Cit de bine rezista aceste videouri la care ne amuzam in intimitate atunci cind trebuie sa le vedem alaturi de peste 5.000 de spectatori, pe un ecran imens?
Pentru ca ziua in care scriu acest text e 2 septembrie, ziua de nastere a lui Keanu Reeves, dedicam una dintre fotografiile din pagina actorului pentru care s-a inventat pe Facebook Unofficial Cheer-up Keanu Day – 15 iunie –, dupa ce fusese imortalizat (in 2010) mincind trist un sandvis. Multi fani au propus pe net diverse metode de a-l binedispune pe Keanu, modificind poza cu pricina. Cea mai reusita varianta nu e cea in care i se inlocuieste sandvisul cu un porumbel, iar capul cu cel al unei pisici, ci cea in care e inconjurat de o armata de mite, ca un turc din Istanbul. Cum sa nu te binedispui?