La-nceput se iubesc si chiar daca uneori se mai cearta, seara, cind se duc la culcare (toti in acelasi pat) laolalta cu animalele care noaptea dorm inauntru, femeia se simte destul de multumita. Ii place sa fie mama, ii place ca e din nou insarcinata, iar atita timp cit are ce sa le puna pe masa (orez, in cea mai mare parte a timpului), cit poate munci bucatica de pamint primita in arenda, cit barbatul n-o bate si nu cheltuieste bruma de bani pe bautura, la birt, viata e frumoasa. Curind insa, nu va mai fi. Mai precis dupa ce se naste si al treilea copil, cind barbatul care nu bate incepe sa sufere. Este frustrat ca toti banii se duc pe cei mici, iar el nu se poate bucura niciodata de roadele muncii sale.
Drumul catre minciuna in care crezi si tu
Intr-o zi, vine acasa cu un inel care, zice el, e de aur. L-a cumparat de la un negustor, la piata, si a fost un chilipir. Femeia e circumspecta. La pretul asta, oricit de nesabuit ar fi fost negustorul, n-are cum sa fie de aur. Si intr-adevar, cind il pune intre dinti sa-i verifice taria, nu este. Are loc o scena. Umilit, barbatul isi umileste si el femeia. Nu mult dupa asta, isi cumpara un postav scump pentru un rind de haine. Pe asta chiar nu si-l permiteau. Numai ca ea, mama grijulie, tinuse sa le cumpere ceva la copii, iar el n-a mai suportat. Lipsa de toleranta a barbatului creste pe zi ce trece. Intr-o zi, Li, caci asa il cheama, se face nevazut. Dispare in ceata, pentru a nu mai reaparea niciodata, ca un personaj minor dintr-o piesa. Primele zile, saptamini, apoi luni chiar, mama spera ca el se va intoarce. Apoi, cind se face anul, femeia isi da seama c-a fost parasita. Pentru a nu-si ridica in cap gura satului, inventeaza scrisori pe care chipurile le-ar primi de la el, scrisori care o asigura ca barbatul e bine, ca munceste la oras si-i va trimite in curind bani. De altfel, asta a fost explicatia ei de la inceput: ca a plecat la oras, chemat de-un vechi prieten, unde va ramine cita vreme va avea o slujba. In timp, lumea ajunge s-o creada, ba chiar ea, mincinoasa, ajunge sa creada in propria-i minciuna.
Cind sprinteneala si bunatatea nu mai sint punctele forte
Ramasa de una singura, totul i se pare mai greu la-nceput, dar, treptat, n-are incotro si se obisnuieste. O mai ajuta varul ei, dar si feciorul cel mare care intre timp a mai crescut, desi nu suficient cit sa nu-i poarte mai tirziu simbetele. Viata continua sa fie nemiloasa, sa nu ne facem iluzii. Fiul cel mare se plinge din ce in ce mai des ca-i exploatat, fiica se plinge din ce in ce mai des ca nu vede (de fapt e oarba), mezinul dispare din ce in ce mai des de-acasa, iar soacra e din ce in ce mai batrina si nefolositoare. Dupa o scurta aventura cu un samsar venit in sat sa colecteze recoltele, mama ramine din nou insarcinata si pentru prima data in viata se vede nevoita sa avorteze. Se va gindi mult la acest avort, la pacatul ei de a se fi insotit cu samsarul, in anii ce vor urma. Mai trece o vreme si fiul cel mare e bun de insuratoare. I se gaseste o sotie intr-un sat vecin, o fata priceputa la cusut, cumsecade si destul de ieftina pentru ca a mai fost logodita o data. Femeia se muta in casa si curind pune stapinire pe gospodarie. Acum ca batrina s-a prapadit (oarecum din cauza neglijentei norei), hoasca casei a devenit mama din titlu. Nu c-ar fi batrina, nu c-ar fi rea, dar sprinteneala si bunatatea nu mai sint punctele ei forte.
Tragedie dupa tragedie
Pe masura ce-au trecut anii, a devenit obsedata sa aiba nepoti si nimeni dintre copiii ei nu se grabeste sa-i faca (pe plac). La presiunile fiului mare, influentat, la rindu-i, de consoarta, mama ia hotarirea sa-si marite sarmana fata oarba, semnindu-i in acest fel condamnarea la moarte. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, la scurt timp tragedia o loveste din nou: mezinul, care, pe ascuns, devenise militant comunist, este arestat si executat, impreuna cu alti ilegalisti, prin decapitare. E o suferinta aparent de nesuportat. Mama este distrusa. Se gindeste la cit de blestemata a fost viata ei, la cite a trebuit sa indure, la cum a ramas la batrinete nu numai fara nepoti, dar si fara doi dintre copiii ei dragi. Se invinovateste ca toate se intimpla din cauza pacatelor ei, a noptii petrecute cu samsarul, a copilului avortat. Dar, chiar atunci, fiul cel mare o anunta ca sotia sa a ramas insarcinata si ca vor avea un baiat. In tot acest intuneric, se iveste, brusc, o raza de lumina. Iar batrina mama zimbeste. Poate ca pina la urma e o norocoasa, poate ca in final lucrurile vor reintra in normal.
Ceva mai mult decit „lupta de clasa“ si „exploatarea omului de catre om“
Publicata in 1934, in plina recesiune economica, Mama ne vorbeste despre greutatile vietii unei taranci din China in zorii schimbarii unei orinduiri cu o alta. Dar in acelasi timp, nimic din cele vazute in carte nu apartine exclusiv culturii respective, nici aparitia comunismului, nici simplitatea oamenilor cu grijile lor mai mici sau mai mari, nici macar cultivarea orezului. Adeseori ma gindeam ca mama, lasata special fara nume (ca majoritatea personajelor), ar putea fi la fel de bine o femeie simpla din Alabama, Wisconsin sau Kentucky. Sau de printr-un sat romanesc din aceeasi perioada sau, de ce nu, chiar din prezent. Nu doar calitatile ei materne o fac capabila de universalitate, ci si situatiile cu care se confrunta si lucrurile carora trebuie sa le faca fata: lasitatea si orgoliul unui barbat, reprosurile unui copil, chemarile propriului trup etc. Prezentata publicului roman inca din 1939, cind Mircea Eliade ii traducea romanul autobiografic, Inger luptator, Pearl S. Buck, in pofida cartilor sale despre taranimea chineza care au consacrat-o mondial, a disparut din atentia editorilor comunisti din Romania, fiind tradusa de-abia acum. Intr-un fel, poate e mai bine asa, caci, altfel, receptarea ei ar fi fost redusa la un singur aspect, probabil ceva legat de lupta de clasa si exploatarea omului de catre om. Asa insa, avem sansa de a-i analiza cartile la adevarata lor valoare, valoare data tocmai de lipsa oricaror aluzii ideologice. Pentru Pearl S. Buck nu exista orinduire perfecta pentru ca nici oamenii nu sint perfecti. Ceea ce nu inseamna ca, daca stii cum sa-i privesti, nu sint fascinanti. Chiar si cei mai simpli dintre ei, chiar si cei mai umili.
Pearl S. Buck, Mama, traducere din limba engleza de Ioana Oprica, colectia „Biblioteca Polirom. Proza XX“, Editura Polirom, 2013