Cel mai pregnant roman va fi in acest an Cristian Mungiu, care va juriza peliculele din competitia internationala alaturi de Steven Spielberg (presedintele juriului), Nicole Kidman, Ang Lee, Naomi Kawase, Lynne Ramsay, Christoph Waltz, Daniel Auteuil si Vidya Balan (e starleta bollywoodiana, sa nu se creada ca o cheama Balan). Va fi una dintre cele mai interesante editii pentru ca juriul e scindat intre cinemaul hollywoodian si filmul de autor. Poate nu intimplator, taman acum s-a nimerit si scandalul cu exceptia culturala dintre UE si SUA, printre cei care au semnat petitia prin care cineastii europeni sesizeaza pericolul ca cinemaul european sa fie inghitit de cel american numarindu-se si Cristian Mungiu. Va fi interesant de vazut ce orientare va da palmaresului presedintele Spielberg, caruia ii plac Lawrence al Arabiei, It’s a Wonderful Life, Nasul si Psycho. La prima vedere, nea Spielberg e un paseist, dar e putin probabil sa nu aprecieze corect noutatile.
Multi, multi americani
Si care ar fi cele mai interesante titluri din competitie? Only Lovers Left Alive (de Jim Jarmusch, inclus in extremis), Inside Llewyn Davis (de Ethan si Joel Coen), Venus in Fur (de Roman Polanski), Behind the Candelabra (de Steven Soderbergh), Only God Forgives (de Nicolas Winding Refn), Nebraska (de Alexander Payne), The Past (de Asghar Farhadi), The Immigrant (de James Gray), La vie d’Adèle (de Abdellatif Kechiche), Jeune et jolie de François Ozon, Jimmy P. (de Arnaud Desplechin). Vi se pare ca sint multi americani? Nu vi se pare degeaba. In orice caz, experientele anterioare ne invata ca un line up cu multe nume celebre nu inseamna si filme neaparat grozave. Festivalul a debutat, asadar, in 15 mai tot cu un film american – desi regizat de un australian (si cu multi australieni si britanici in distributie) –, Marele Gatsby. Filmul lui Baz Luhrmann deja a intrat in salile americane, iar „The New York Times“, de pilda, nu a cazut pe spate. Sectiunea „Un certain regard“, care vine in ordinea importantei dupa Competitie si face parte tot din Selectia Oficiala, s-a deschis in 16 mai cu filmul Sofiei Coppola Bling Ring.
Selectia „Romanian Short Waves“ este prezenta la Cannes
La Cannes va fi prezenta si Anca Puiu, care participa in programul „Producers on the Move“. Selectia de scurtmetraje romanesti „Romanian Short Waves“ prezentata in programul necompetitiv „Short Film Corner“, destinat profesionistilor din industrie, va cuprinde filmele: Copacul (de Mihai Sofronea), Hahol (de Goran Mihailov), My Baby (de Luiza Parvu), Vaca finlandeza (de Gheorghe Preda), Picurar (de Nap Toader), Colectia de arome (de Igor Cobileanski), Cod rosu (de Hanno Höfer), Wonderland (de Peter Kerek), Plimbare (de Mihaela Popescu), Ana (de Mirona Radu), Ovo (de Eva Pervolovici), Sistemul respirator la pasari (de Alina Manolache), Waste (de Anton Groves), Bad Penny (de Andrei Cretulescu). In afara acestei selectii alcatuite de Asociatia Secvente vor mai fi prezentate: Treizeci (de Victor Dragomir), De azi inainte (de Dorian Boguta), Boxed In (de Ilinca Neagu) si Intre deja si nu inca (de Ioana Mischie).
Radu Jude: „Pentru mine, durata filmului nu are nici o importanta“
Cu cehovianul Ca o umbra de nor, Radu Jude face primii pasi pe Croazeta, intre 22 si 25 mai, ajutat de producatorul Ada Solomon, protagonistul Alexandru Dabija si coscenaristul Florin Lazarescu. Filmul va fi prezentat in zilele de 23 si 25 mai. Lui Jude nu-i plac festivalurile, dupa cum se vede si din interviul de mai jos.
Cit de emotionat esti de ideea ca iti vei prezenta pentru prima oara un film pe Croazeta? Crezi ca ai fi meritat sa ti se intimple mai devreme?
Imi pastrez emotiile pentru alte zone ale vietii mele, nu pentru ceea ce tine de insignifianta meserie pe care o practic. Cit despre un eventual „merit“, habar n-am. Filmele mele anterioare au fost trimise la Festivalul de la Berlin (unde au si fost prezentate, in sectiunea „Forum“). Nu au fost trimise la Cannes. De altfel, si Ca o umbra de nor a fost trimis initial la Berlin, dar a fost respins.
Exista un lucru pe care visezi sa il faci la Cannes?
Nu prea imi amintesc ce visez. Pot spune doar ca pina acum n-am visat niciodata nimic legat de Cannes sau de orice alt festival.
Ce „zugraveste“ filmul tau si de ce e titlul atit de poetic?
Povestea filmului se invirte in jurul interactiunii dintre un preot si familia unei muribunde pe care acesta trebuie s-o impartaseasca. Iar titlul e preluat dintr-o rugaciune pe care preotul din film i-o citeste femeii. Si, cum esenta acestui film e, in intentia mea, de a spune inca o data ca vietile noastre trec „ca o umbra de nor“, am transformat expresia asta in titlul filmului.
Revii la colaborarea cu Florin Lazarescu dupa multipremiatul Lampa cu caciula. A cui a fost ideea? Cum colaborati?
A fost ideea mea, adica eu l-am invitat sa scriem impreuna acest scenariu, si el a acceptat. Colaboram cum putem, avind in vedere ca Florin locuieste in Iasi. In acest caz, eu am avut ideea filmului, el a scris de unul singur o prima varianta de scenariu, eu am modificat cite ceva din ce a scris el, apoi am stat citeva zile impreuna si l-am terminat.
A fost mai din „poignet“ sa faci scurtmetraj dupa lungmetraj (pentru cei care au deschis aparatele mai tirziu, e vorba despre Toata lumea din familia noastra – n.red.)?
A fost la fel de greu. Sau de usor, depinde cum privesti. Asta pentru ca nu are nici o importanta, pentru mine, durata filmului. Ce inseamna, de fapt, film lung sau scurt? Ele sint astfel definite din motive de distributie… Filmul asta are 30 de minute si e scurt in raport cu un film de 90 de minute, dar lung fata de unul de 10, asa cum si un film de 90 de minute e scurt fata de unul de 400 de minute…
Cum ti-a venit ideea sa-l pui sa joace pe Alexandru Dabija si cit de maleabil a fost?
Am vazut un spectacol extraordinar regizat de el, Despre iubire la om, dupa Cehov, si, cautind mai multe date pe Internet, am dat de o poza de-a lui. M-am gindit atunci ca s-ar potrivi, desi „potrivit“ nu e cuvintul bun. Mai bine zis mi-a placut ca are o lume interioara bogata si complexa, lume interioara care e vizibila (partial, macar) pe chipul lui, pe felul in care vorbeste, in care se misca etc. Nu stiu daca asta se poate mima, adica nu stiu daca un actor care nu contine aceste date le poate mima. Cred, mai degraba, ca nu. Sau poate ca e posibil, cine stie, daca e ghidat de un regizor bun (ceea ce nu e cazul). Asa ca l-am contactat pe Sandu Dabija, i-am dat scenariul, i-a placut, a acceptat sa dea o proba, mie mi-a placut proba lui… Iar lucrul propriu-zis cu el, dar si cu ceilalti actori a fost o mare placere. In plus, poate pentru ca este el insusi regizor, nu s-a opus niciodata indicatiilor mele, nu a avut absolut nimic de comentat; dar am discutat si a avut multe idei care au ajutat filmul. Ii multumesc mult inca o data.
Ca o umbra de nor. Regia: Radu Jude. Scenariul: Florin Lazarescu si Radu Jude, produs de HiFilm Productions. Cu: Alexandru Dabija, Mihaela Sirbu, Serban Pavlu, Olga Podaru. Imaginea: Marius Panduru. Montajul: Catalin Cristutiu. Scenografia si costumele: Augustina Stanciu. Sunetul: Dana Bunescu. Durata: 30 de minute
Tudor Cristian Jurgiu: „Mai trimisesem filmul si la alte festivaluri“
Nascut in 1984, la Medias, Tudor Cristian Jurgiu se afla si el la prima prezenta la Cannes. In acest an a terminat si primul lungmetraj, Ciinele japonez, dupa scenariul lui Ioan Antoci, distins cu Premiul „Krzysztof Kieslowski“ al workshop-ului ScriptEast chiar la Cannes, in 2009. Ciinele japonez a fost achizitionat de agentul german de vinzari m-appeal si va fi de vinzare in Market-ul de la Cannes. Interesant e ca Jurgiu a trimis In acvariu si la alte festivaluri, care nu l-au vrut. La Cannes, Jurgiu a venit (intre 20 si 26 mai) cu sase membri din echipa, mai putin actorul Ionut Visan. Proiectia a fost in 24 mai.
Ce ai facut mai intii, In acvariusau Ciinele japonez?
Am facut prima oara In acvariu anul trecut, in primavara, ca un fel de incalzire pentru lungmetraj. Nu mai filmasem de mult ceva si mi-a prins bine. Ma rog, au fost doar patru zile, dar cu toata pregatirea, m-am mai remontat putin. Ma bucur, desigur, ca In acvariu e la „Cinéfondation“. Am fost foarte surprins deoarece il mai trimisesem si pe la alte festivaluri, in toamna, si nimic. Sper sa fie vazut astfel de cit mai multa lume. Probabil ca acum o sa-l accepte si festivalurile care l-au refuzat. Nu ar fi prima oara cind mi se intimpla. Cannes e o stampila care te ajuta mult. Acum nu stiu in ce masura o sa ma ajute cu proiectele viitoare, daca chiar o sa imi fie mai usor sa obtin o finantare. Poate. In rest, e o bucurie pur si simplu pe care o impartasesc cu echipa.
Despre ce e vorba in film si de ce i-ai spus asa?
In acvariu este despre un cuplu de tineri care nu prea reusesc sa-si dea seama daca sa ramina sau nu impreuna. Asa ca se despart si se impaca intr-un ritm foarte alert. Pe parcursul unei nopti trec de mai multe ori de la o despartire convinsa la o impacare pasionala. Toate schimbarile sint pe cit de bruste, pe atit de sincere. Titlul nu mi se mai pare acum atit de inspirat. E o metafora cam ieftina legata de ceva ce are loc in film.
Stilistic, de cine se apropie filmul, dintre marii clasici in viata de la noi?…
Probabil ca e ceva de la citiva dintre ei, nu doar de la unul. Filmul e compus din cadre lungi, cu un aparat care urmareste de la o oarecare distanta personajele, pendulind intre ele. L-am filmat asa deoarece e greu sa comprimi o relatie ca cea descrisa mai sus in 20 de minute. Am avut nevoie de pauze care sa functioneze pentru spectator intre momentele de conflict. Am gasit ca lungimea acestor cadre si tendinta de a surprinde durata reala au avut acest efect de dilatare asupra timpului din film. Am fost surprins sa simt ca sint 20 de minute foarte lungi, spre deosebire de un alt scurtmetraj al meu de 20 de minute pe care nu l-am simtit lung. Bine, aici trebuie facuta o diferenta intre perspectiva din care masori timpul. Gindindu-ma la cele doua filme, dupa vizionare Nunta lui Oli pare mai lung, fiind mai dens, iar In acvariu mai scurt, fiind mai diluat. In momentul vizionarii lor, experienta timpului era exact inversa. Aceasta abordare m-a ajutat sa ritmez conflictul si momentele lui cu o mai mare usurinta si sa le fac mai usor ingurgitabile pentru spectator.
Care au fost dificultatile – daca au fost – si ce ti-a placut cel mai mult la acest proces?
In realizarea fimului, cea mai mare dificultate a fost sa comprim in 20 de minute o relatie care se desfasoara in acesti termeni de on/off. Am incercat sa fac asta prin abordarea stilistica despre care am vorbit mai sus. In rest, a mai fost greu cu timpul pentru repetitii. O problema cu care eu, personal, m-am confruntat intotdeauna. Am fost tot timpul la concurenta cu premiere si repetitii la teatru, lucruri pe care le inteleg, desigur. Ce mi-a placut cel mai mult a fost sa incerc aceasta modalitate, noua pentru mine, de a filma si de a monta filmul. Am fost chiar foarte entuziasmat in timp ce discutam decupajul cu operatorul Adrian Grigorescu. M-a atras mult si povestea, dar asta vine de la sine.
Ai dat probe cu actorii? Cum i-ai ales?
Pe Maria Mitu o stiam deja si imi doream sa lucrez ceva cu ea. Pentru baiat am dat probe si, pina la urma, l-am ales pe Ionut Visan, cu care si Maria se simtea foarte comod. Nu pot spune ca a fost un proces de casting foarte elaborat sau foarte lung.
In acvariu. Scenariul si regia: Tudor Cristian Jurgiu. Imaginea: Adrian Grigorescu. Montajul: Dragos Apetri. Sunetul: Ioan Filip. Scenografia: Iza Tartan. Cu: Maria Mitu si Ionut Visan. Produs de UNATC.