Despre Mircea Carp si noua sa carte, Ovidiu Simonca, redactor-sef al revistei „Observator cultural“, a spus ca „reusim astfel sa avem o imagine a unui om de radio si a unui roman care toata viata s-a lasat ghidat de adevar, onoare, profesionalism si anticomunism“. Doru Tompea, rectorul UPA, s-a declarat un fost ascultator fervent si frecvent al postului de radio Europa Libera si-a marturisit ca aceasta carte l-a ajutat sa-si formeze o imagine coerenta despre ce a insemnat Mircea Carp. La rindul lui, autorul a afirmat ca s-a gindit sa scrie volumul pentru ca simtea ca se apropie sfirsitul, apreciind ca, „daca mai asteptam, as fi inceput sa-mi aduc aminte tot mai putin“. A profitat de ocazie pentru a explica renumitul salut „Aici Mircea Carp, sa auzim numai de bine“, pe care romanii l-au auzit atit la Europa Libera, cit si la Vocea Americii: „Incercam mereu sa inchei intr-o nota optimista. Daca, de exemplu, ultima stire era negativa, spuneam «sper ca data viitoare sa auzim mai de bine», iar daca era o stire pozitiva, atunci spuneam «sa auzim si mai de bine»“. Asta pentru ca, asa cum a marturisit in fata celor 100 de oameni adunati in amfiteatru, „niciodata nu am lucrat in studio fara romani in gind, chiar daca dupa tot timpul asta si dupa toate pe care le-am vazut puteam fi mult mai blazat“.
Mircea Carp: statul poate functiona ca o monarhie bazata pe democratie
Intrebat de Ovidiu Simonca in ce relatie se afla cu monarhia, jurnalistul a spus ca este un monarhist convins si si-a recunoscut stima pentru Regele Mihai, mai ales ca „amindoi am fost exilati“. A mai marturisit ca spera ca la un moment dat Romania sa treaca la un regim monarhic bazat pe democratie. „Sper, asa cum am sperat, sa traim intr-o societate libera. Nu stiu in ce masura o sa se intimple asta miine, poimiine, dar constat totusi ca exista o anumita tendinta in directia asta.“
Mircea Carp si-a mai amintit si de momentul in care l-a insotit pe Regele Mihai la New York in 1956. Regele statea la hotelul Waldorf Astoria si a cerut in seara respectiva ca masa sa-i fie servita in camera. Peste o jumatate de ora a intrat baiatul cu mincarea, s-a oprit in pozitia „drepti“ si „Sa traiti, Maiestate!“. „Inchipuiti-va ce moment a fost ca tocmai in New York, la Waldorf Astoria, servitorul sa fie un fost soldat roman, oferindu-i regelui un salut autentic de soldat“, si-a amintit Carp zimbind.
Asa cum a subliniat si autorul, volumul de amintiri este completat cu reportaje, interviuri si portrete ale unor personalitati pe care le-a intilnit de-a lungul vietii si cu fragmente din dosarul sau de Securitate.
Liviu Tofan despre Carlos Sacalul: KGB-ul s-a ferit de el pentru ca stiau ca este un psihopat
Despre cartea lui Liviu Tofan, Sacalul Securitatii – Teroristul Carlos in solda spionajului romanesc, Ovidiu Simonca a declarat ca e genul de bestseller bazat pe documente venite pe filiera occidentala care stirneste, duce la intrebari. Profesorul Cristian Bocancea, decanul Facultatii de Drept de la UPA, si-a pus chiar intrebarea cum de Ungaria si Germania au fost atit de generoase in a oferi documente care au ajutat la scrierea unei carti care pina la urma prezinta o pata in istoria Romaniei. Tot el a afirmat si ca opera „este o combinatie de roman politist si de documentar de istorie recenta, greu de incadrat intr-o specie literara sau stiintifica, genul de carte in masura sa ridice interogatii, dar si sa ofere cel putin la fel de multe explicatii concrete“. Conform decanului, intrebarea cu care ramii dupa lectura cartii este „Romania s-a folosit de serviciile secrete, iar celelalte tari nu prea. Oare?“. Profesorul a mai tinut sa multumeasca „vocilor care au fost alaturi de noi in acele momente“, referindu-se la toti cei din sala care au lucrat la Europa Libera.
Jurnalistul Liviu Tofan a tinut sa clarifice problema documentelor venite din Occident, argumentind ca nu se poate pune problema ca acestea sa fie contrafacute sau servite intentionat pentru a degrada imaginea Romaniei. „In Berlin au fost descoperite pentru ca prabusirea Zidului s-a petrecut atit de repede, incit n-au avut timp sa le distruga. Iar Ungaria ne-a dat documentele pentru ca era o situatie mult prea jenanta si pentru ei: il adaposteau pe Carlos Sacalul la Budapesta ca sa poata fi supravegheat de sovietici“, a explicat jurnalistul. Acesta a mai lamurit faptul ca KGB-ul nu l-a sustinut pe Carlos intrucit era considerat un psihopat, un pericol, si „nu ar fi facut prostia sa se incurce cu un asemenea personaj“.
Autorul a concluzionat ca prin aceasta carte nu a intentionat sa convinga pe cineva de ceva, ci sa afle ce s-a intimplat cu adevarat. „Statul raspunde si azi juridic, moral si material pentru aceste fapte, asa ca nimeni n-are vreun interes sa spuna lucrurile acestea.“