Urmind probabil cu temeinicie principiul vaselor comunicante, edilii au reusit sa puna in miscare un spectaculos joc vizual: in timp ce stadionul creste in lucsi, doua institutii culturale cad in umbra.
Ateneul Tatarasi a adus orasului prospetime, dinamism si a nascut dezbateri aprinse. Adica menirea sa a fost indeplinita cu virf si indesat. Cu toate acestea, managerul Benoit Vitse se desparte fortat de institutia care a contribuit cel mai consistent la formarea brandului cultural din ultimii ani.
Centrul Cultural German a ramas in strada. Probabil, Goethe Zentrum suna cam aspru in urechile fine ale primarului si consilierilor locali; in orice caz, nu atit de suav cum se aude cind spui „Ionut Bilba”.
Desigur, nimeni nu poate acuza direct si cu probe Primaria de asasinatele culturale ale lui 2006. Dar, cu putina bunavointa, lui Benoit Vitse i se putea atrage atentia ca risca sa ramina fara post daca nu-si depune proiectul managerial. La fel, primarul si membrii Comisiei de cultura puteau avea citeva nopti de insomnie, la gindul ca un centru de anvergura celui german ramine fara sediu.
In anii de domnie a lui Constantin Simirad, au aparut cele doua institutii iesene. Un primar care a fost luat la misto pentru preocuparile sale culturale, dar unul despre care putem spune, si avem probe!, ca stie sa scrie.