Afirmati intr-un text despre cazul caricaturilor lui Mahomed ca satira a avut de suferit in ultima decada. Cum a fost afectata munca dumneavoastra?
Munca mea nu a avut foarte mult de suferit, spre deosebire de intreaga satira din ultima decada, deoarece am norocul sa lucrez cu editorii ziarelor "Le Temps" (Elvetia) si "International Herald Tribune", care sint convinsi de vocatia provocatoare a caricaturilor editoriale.
Dar, daca ii asculti pe caricaturistii ce lucreaza pentru ziare din SUA, cum ar fi Pat Oliphant sau Ann Telnes, ei ar putea desena o imagine foarte cetoasa a viitorului slujbei lor. Anii de corectitudine politica au slabit pozitia caricaturistilor. Eu insumi, cind am lucrat pentru „New York Times” intre 1996 si 1999, a trebuit sa explic de mai multe ori de ce desenam un om de culoare cu trasaturile unui om de culoare, cum ar fi buze proeminente – practic, trebuia sa desenezi o persoana de culoare cu trasaturile unui alb…
In acelasi text vorbiti despre presiuni economice si despre apetitul slab al patronilor media pentru controversa stirnita de caricaturile editoriale. Vedeti aici o forma de cenzura in presa occidentala?
Pe linga ceea ce am explicat mai devreme, am avut ani intregi de probleme economice in industriile media, cititorii abandonind media traditionale, si, in plus, in SUA exista un climat dominat de conservatori, care inlatura „partizanii”, jurnalistii „de stinga”. Toate acestea au facut ca lucrurile sa fie si mai grave. Pozitia caricaturistilor in ziarele din SUA dispare treptat. Kal a fost concediat de la „Baltimore Sun” anul trecut si inca nu a fost inlocuit. Am inteles ca in Scandinavia ziarele s-au transformat in tabloide si au renuntat treptat la caricaturi. Editorii par sa gindeasca astfel: de ce sa platesc pentru ceva care mi-ar putea aduce probleme, scrisori de amenintare si, poate, procese?
Care este pozitia caricaturistului in redactiile occidentale?
In Europa, pozitia caricaturistului editorial a ramas puternica. De obicei, el trateaza direct cu redactorul-sef al publicatiei. Daca are si statut de vedeta – ceea ce se intimpla in general dupa un timp mai indelungat de expunere –, poate fi mai bine platit decit un redactor obisnuit. Pina acum, editorii din Europa par sa mai creada in valoarea caricaturii pentru cititori.
Care sint institutiile care va protejeaza drepturile de caricaturist si cum functioneaza acestea pentru binele dumneavoastra?
Exista citeva retele si organizatii dedicate caricaturistilor, unele internationale, care chiar se ocupa de situatia caricaturistilor din statele cu regim opresiv. Dar, in esenta, sintem sub aceleasi reguli ce se aplica presei in general. Insa, in cele mai multe cazuri, in regimurile democratice, tribunalele recunosc o oarecare libertate de expresie „extinsa” pentru cei ce fac satira si protejeaza aceste persoane de procese. In alte tari insa, caricaturistii sint vinati, intimidati sau inchisi. In Algeria, un amendament al legii presei a fost denumit „Amendamentul «Dilem»”, pentru ca pare sa fi fost creat special pentru cazul prietenului meu Ali Dilem, care este implicat in vreo sapte procese pina acum.