A fost scris de Corneliu Porumboiu in timpul rezidentei de la Cannes si a inceput sa fie dezvoltat de compania Saga Film in 2009. S-a filmat in toamna lui 2010, Cobileanski aducind scenariului lui Porumboiu tusa personala si locala – pentru ca povestea a fost mutata din Vasluiul porumbian in Basarabia cobileanskiana. Filmul a avut premiera mondiala la Festivalul de la Karlovy Vary, in sectiunea competitiva „East of the West“, si va mai participa in aceasta toamna la festivalurile de la Varsovia, Kiev si Cottbus. Titlul a trecut si el prin mai multe variante, cel putin in limba engleza, de la Broken Rib la Flying Lessons, pentru ca in prezent La limita de jos a cerului sa devina The Unsaved.
O drama condusa la cronometru
Filmul e o drama condusa la cronometru, fara note false ori accese de melodrama, despre niste tineri din Basarabia de azi care se invirt ca intr-o galeata, incercind fiecare cum poate sa evite ratarea sau ce intelege fiecare prin ea. Viorel (Igor Babiuc) nu are, la 19 ani, nici un ideal, dar se indragosteste de prietena unui amic arestat pentru trafic de droguri si asta il determina sa vrea sa-si faca ordine in viata (prin urmare, se angajeaza ca ajutor de bucatar). Maria (Ela Ionescu) lucreaza ca frizerita si l-ar placea pe Viorel, numai ca, pentru a-si salva iubitul arestat, a devenit amanta politistului (chiar politistul care i-a gasit lui Viorel slujba). Gisca (Sergiu Voloc) e foarte activ pe piata drogurilor, dar visul lui e sa-si repare motodeltaplanul si sa zboare (chiar daca risca sa-si rupa picioarele). E lumea lui Porumboiu, cu tineri prinsi in zoaiele unei lumi compacte din care incearca sa se extraga si care sint sortiti sa repete greselile parintilor ori sa greseasca singuri pentru ca mediul le-a anulat orice dimensiune morala. „Filmul e povestea unui tinar indragostit“, a spus Igor Cobileanski atunci cind, la conferinta de presa, cineva l-a intrebat daca nu se „teme“ ca in Moldova natala se va spune ca filmul e critic la adresa mediului. „Nu am facut un film despre o Moldova frumoasa. Am dorit sa fac, pina la urma, un film de dragoste. Daca vor exista critici care vor spune ca am aratat o perspectiva defavorabila, le voi spune multumesc, dar nu voi avea incredere in ei“, a spus regizorul.
De fapt, La limita de jos a cerului e primul lungmetraj pe care l-am vazut aratind Republica Moldova asa cum e: trista, dezolanta, lipsita de speranta, cu oameni de generatii mai vechi care cumpara publicatia „Comunistul“ si tineri care n-au suficienta putere sa plece, agatindu-se in schimb de gainarii. E lumea lui Porumboiu din scurtmetrajele sale ori din Visul lui Liviu, partial si din Politist, adjectiv, dar rezonanta ei e mai lunga. La vizionare, Filip Standavid, care are mai nou o emisiune de cinema la Europa FM, spunea ca filmul ii aminteste de Marfa si banii. E, fara indoiala, lumea pe care Igor Cobileanki o cunoaste foarte bine si, daca sint asemanari cu Romania, e si din cauza istoriei, dar si pentru ca regizorul sta cu un ochi la cinemaul care se face la Bucuresti. (O punte de legatura e si directorul de imagine, basarabeanul Oleg Mutu, care a pus umarul la Noul Val Romanesc.)
O bila neagra de la comisia de rating
In mod cu totul curios, filmul a primit din partea comisiei de rating de la Centrul National al Cinematografiei o bila neagra: e nerecomandat spectatorilor sub 15 ani.
Intrebati de „Suplimentul de cultura“ ce cred despre asta, realizatorii au spus ca e, probabil, din pricina naturaletii dialogurilor. Igor Cobileanski a povestit ca, montind acasa, oprea filmul ori de cite ori fetita sa de 9 ani intra in camera. „De ce opresti? Crezi ca eu nu stiu cuvintul asta?“, spunea ea. (In 2001 Marfa si banii primea rating 18 si multe „obraze“ fine erau indignate de cum se vorbea pe ecran.) Se pare insa ca decizia ar fi venit din cauza drogurilor. Comisia de rating de la CNC (care are oricum o componenta ilustra, multi membri neavind legatura cu cinemaul) a socotit ca da un exemplu prost tinerei generatii, tovarasi! Dar sint atitea filme americane despre droguri care obtin unda verde si comisia nu se sinchiseste. Respectiva comisie, care are si ea limitele foarte jos, a mai dat o duda cind a amendat recent filmul lui Woody Allen, Blue Jasmine, cu rating 15, probabil pentru ca eroina era alcoolica si ar fi dat un exemplu prost copiilor.
Cobileanski lanseaza tineri actori in roluri principale
Revenind la vizionarea la care am fost intimpinati cu bomboane la cutie „Chisinaul de seara“, chestionat de Valerian Sava in legatura cu „ambientul filmic“ din tara sa, Igor Cobileanski a spus: „E inexistent. Erau niste oameni care faceau cinema, dar au disparut. Nu exista CNC si exercitiul productiei de film lipseste. E complicat sa vorbesc despre un mediu elevat cinematografic la Chisinau“.
Cu filmul sau, Cobileanski lanseaza in roluri principale trei tineri actori, necunoscuti pina acum spectatorului roman de cinema. Igor Babiac era in anul I la Actorie, la Chisinau, cind a fost remarcat. Seamana cu un Dan Nutu tinar si joaca matur pentru un student. Rolul sau era cu atit mai greu cu cit il obliga ca in spatele cuminteniei sa ascunda un monstru. „Eram student la Academia de Muzica, Teatru si Arte Plastice din Chisinau si am fost la un moment dat implicat intr-un spectacol“, a povestit Igor Babiac. „Dupa spectacol, Igor m-a intrebat daca am permis de conducere si daca fumez. Pe urma ne-am dus intr-o cafenea si mi-a spus cam ce vrea sa faca, dupa care a disparut mult, mult timp. Cind m-am intors la un moment dat din strainatate, am gasit in telefon mai multe apeluri de la el si mi-am dat seama ca a inceput sa lucreze la film.“ Sergiu Voloc a lucrat cu Cobileanski la scurtmetrajele Cind se stinge lumina, Sasa, Grisa si Ion, respectiv Plictis si inspiratie. El le-a spus jurnalistilor ca, desi nascut la tara din parinti intelectuali, s-a ocupat o vreme cu ce se ocupa personajul sau – n-a precizat daca era vorba de droguri sau de motodeltaplan –, adaugind ca totii moldovenii au trecut prin asta.
Ela Ionescu e din Piatra Neamt si locuieste in Bucuresti, debutind in cinema cu Second Hand (2001) de Dan Pita. La Cobileanski ea are o delicatete de balerina rusa. „Apropo de contextul dificil in care se lucreaza (n.red. – in Republica Moldova), te-ai astepta ca oamenii astia sa aiba o anume duritate, dar a fost o surpriza sa vad caldura cu care isi abordeaza profesia. Igor Babiac, desi are o virsta mica, e foarte profesionist. A lucrat temeinic si atent si m-a tinut la un milliard de repetitii numai sa vada unde se leaga relatia dintre cei doi“, a spus actrita.
Apropo de duritate: stiti cum pling baietii in La limita de jos a cerului? Nu li se misca nici un muschi pe fata, vezi doar cum li se umezesc tot mai mult ochii. Era de asteptat ca Igor Cobileanski sa spuna la conferinta de presa ca metafora zborului ca dorinta de a evada i se pare acum prea mult.