In schimb, Joseph Roth, nascut in Galitia anului 1894, a ales sa plece doar pina in Germania si, dupa venirea lui Hitler la putere, la Paris, unde a si decedat la numai patruzeci de ani, debusolat si ingrozit in egala masura, in chiar anul in care incepea cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Nu insa inainte de a scrie citeva romane exceptionale, Marsul lui Radetzky fiind cel mai cunoscut. Despre razboaie, despre dezradacinari, despre credinta sau lipsa credintei in Dumnezeu, si in primul rind despre suferinta si trauma ne vorbeste si acest roman, scurt dar intens, caruia i-au trebuit mai bine de optzeci de ani ca sa fie cunoscut si cititorului roman. Chiar si asa, putem spune ca asteptarea a meritat.
Fericirea e o scindura subreda
Mendel Mehelovici Singer este un evreu rus, „blind, smerit si umil“, dascal de profesie, sot si parinte, om credincios si cu frica lui Dumnezeu, de fapt cu frica de autoritate, de orice natura ar fi ea. Traieste in Zuchnow (un shtetl fictional din Rusia), cum au trait si stramosii lui, si este multumit cu ce are, desi prea multe nu are. Din cei patru copii pe care i-a zamislit cu sotia, Debora, trei baieti si o fata, unul s-a nascut cu probleme. Menuhim nu poate merge, nu poate vorbi, se tiraste prin casa, scotind sunete pe care nimeni nu le intelege. Medicul rus venit sa-l vaccineze il diagnosticheaza ca fiind epileptic, dar familia refuza internarea copilului in spital. Intr-o zi, energica lui mama il ia pe „schilod“ si-l duce in Kluczýsk, un oras mai mare, unde sa-l vada un rabin cunoscut pentru harul cu care a fost binecuvintat. Acesta proroceste ca baiatul va fi „sanatos. Durerea il va face intelept, uritenia bun, amaraciunea blind si boala puternic“, doar ca „vor trece ani lungi pina atunci“. Citi?, ar vrea sa stie mai precis Debora, dar rabinul nu se poate pronunta. Timpul trece, Menuhim creste, devine batjocura fratilor si surorii mai mari, dar in rest nimic nu se schimba. Cei doi baieti in putere, Ionas si Smarie, cresc si ei, devin tineri barbati si sint imediat luati in armata, chiar daca, ni se spune, „razboiul impotriva Japoniei se terminase“. Ne aflam, cu alte cuvinte, la inceputul secolului XX. Rusia este inca monarhie, ce-i mai rau inca nu s-a intimplat. Mendel a fost invatat sa nu se impotriveasca destinului, sa accepte totul cu stoicism, astfel incit in clipa cind i se spune ca ambii baieti vor fi luati la oaste, el pare sa accepte faptul ca o vrere a Domnului. Dar Debora nu-i la fel pasiva. Dupa multe eforturi si negocieri, ea aranjeaza ca macar un fiu sa-i fie crutat si cum Ionas declara ca lui ii suride sa devina soldat, Smarie este cel care scapa, fiind trecut clandestin peste granita si devenind din acel moment dezertor. Si uite asa mai trec citiva ani, timp in care Singerii nu afla nimic despre fiul lor. Intre Mendel si Debora nu mai exista pasiune carnala care pare sa se fi mutat cu totul in trupul tinar al mladioasei Miriam. Menuhim, in schimb, tot rahitic a ramas, tot mut, aceeasi povara dintotdeauna. Minunea prorocita de rabin intirzie sa apara. Intr-o zi, un strain poposeste la usa casutei lor. Zice ca-l cheama Mac si este trimis de fiul lor, Sam. Scoate si niste poze drept dovada. Vorbeste o limba necunoscuta, e vesel, rosu in obraji si increzator. La inceput, toti cred ca e vorba de o greseala, de o confuzie. Ei n-au nici un fiu pe nume Sam, nimeni din familia lor nu a ajuns tocmai in America, un cuvint pe care strainul il foloseste des. Dar se insala. Sam e chiar Smarie al lor. Le-a scris si-o scrisoare, in idis, limba pe care cu totii o-nteleg. Dupa multe peripetii, scrie el in scrisoare, a ajuns la New York si incet, incet si-a facut o situatie. Mac e partenerul lui de afaceri (cu asigurari), un irlandez cinstit, dar si cel mai bun prieten pe care il are. Le trimite prin el 10 dolari deocamdata, dar daca doresc, in citeva luni vor primi toti cite un bilet de vapor sa vina si ei in America. Aici evreii nu sint persecutati si toata lumea o duce mai bine decit in Rusia. Miriam e in culmea fericirii. Aici se intilnea cu un cazac moliu, pe care il initiase in tainele amorului, acolo isi va gasi un barbat intreprinzator care sa aiba grija de ea. Sau poate chiar mai multi. „Rusia era o tara trista, America este o tara libera, o tara vesela. Mendel nu va mai fi dascal, va fi tatal unui fiu bogat.“ In mod neobisnuit pentru niste oameni ca ei, formalitatile decurg mai usor decit s-ar fi asteptat. Apoi vin si biletele si peste noapte se trezesc ca a sosit ziua imbarcarii. „Era ca si cum (…) America ar fi venit peste ei, s-ar fi napustit asupra lor, cu Smarie, Mac si Kapturak cu tot. Acum, cind isi dadeau seama de acest lucru, era prea tirziu. De America nu mai puteau scapa.“ Dar ce se va intimpla cu Menuhim?, poate va intrebati. Va merge si el in Lumea Noua sau va fi lasat in urma, ca un gest simbolic de despartire de tot ce e deprimant si impovarator? In tot acest timp, familia nadajduise ca va asista la savirsirea unei minuni, dar cum nimic nu se intimpla, Menuhin este lasat, intr-adevar, acasa. Nu chiar de izbeliste, dar aproape. O familie tinara se muta la ei in casa, preluind odata cu odaile si povara cresterii ologului. Se varsa lacrimi, se spun cuvinte frumoase, dar Menuhin ramine acasa.
In New York, familia intilneste un Smarie puternic schimbat. Este american acum, un adevarat businessman de succes. S-a casatorit cu o shiksa, dar o shiksa de treaba, sufletista si respectuoasa, si banii curg cu nemiluita. Sotii Mendel locuiesc acum intr-un apartament, iar Miriam este deja iubita lui Mac. Dar fericirea e o scindura subreda. Curind izbucneste Marele Razboi si nimic (nici chiar in America) nu va mai fi cum a fost.
Romanul unei mari deziluzii
Iov se subintituleaza „romanul unui om simplu“, dar la fel de bine s-ar fi putut numi „romanul unei mari deziluzii“. Deziluzia venita atunci cind iti dai seama ca nesansa, nenorocul, necazul se pot abate asupra ta oriunde ai fi si ca, prin urmare, nicaieri in lume nu esti in siguranta. E poate un sentiment evreiesc in special, aceasta temere, aceasta frica ca lumea se poate prabusi oricind peste tine, sau, in orice caz, Roth se dovedeste un excelent „portretist“ al ei. Fara sa intram acum in detalii care ar putea influenta placerea lecturii, e suficient sa spunem ca asemenea lui Iov din Biblie, Mendel Singer, cel „blind, smerit si umil“, ajunge sa-si piarda credinta ca nimeni altul in familia lui. Din fericire insa, si-o va recapata atunci cind, intr-o zi, dupa ce toate nenorocirile posibile se abatusera asupra lui, se va reintilni pe pamint american cu mezinul familiei, nimeni altul decit Menuhim. Cum si in ce context, nu are sens sa dezvalui. Ramine ca fiecare sa fie martorul unui final neasteptat, dar pe care, cumva, orice cititor si-l doreste.
Joseph Roth, Iov, traducere de Gheorghe Nicolaescu, colectia „Biblioteca Polirom. Esential“, Editura Polirom, 2013